Războiul nu-i uită pe copii. Geamantanul Hannei, Karen Levine

Orice conflict armat este un punct. O suspensie a vieții normale, o văpaie ce înghite cotidianul, planurile, visele și care lăsă în urmă doar ruine. Când vorbim despre ele, le imaginăm ca fiind o luptă într-un tărâm superior nouă, între concepte, țări care vor să aibă, vor să ia și cele care vor să se apere. Dar când bombele cad și gloanțele sunt trase tot oamenii sunt aceia care sângerează.

Puține lucruri rămân în urmă după ce omul își revine din maladia exterminării. Orașele fumegă, natura e răscolită, sufletul îmbătrânit. Strângem în urma noastră și inventăm muzee sperând ca urmașii să nu calce pe urma noastră. Și de cele mai multe ori, ne înșelăm.

Geamantanul Hanei e o carte scurtă ce vorbește despre o viață sfârșită mult prea repede. Ridică din anonimatul masacrului dezlănțuit de imperiul nazist chipul unei fetițe de treisprezece ani, un pericol pentru ideologia fără suflet a puternicilor zilei. Ea, alături de alte milioane de copii nu meritau o altă soartă decât aceea de a sfârși în cuptoarele de la Auschwitz. O tragedie necesară pentru victoria regimului fascist.

Povestea lui Hana Brady ia ființă într-un loc neobișnuit, în Japonia. Aici, Fumiko Ishioka, profesoară și responsabilă cu un mic muzeu dedicat Holocaustului din Tokyo, a simțit dorința de a face ceva mai mult pentru a conștientiza copiii despre cumplitul eveniment. A trimis scrisori la mai multe instituții care se ocupă cu studierea acestuia, dar nu a primit un răspuns pozitiv. În cele din urmă, de la Auschwitz i s-au trimis câteva lucruri, printre care un geamantan.

Pe acea valiză era scris un nume, data de naștere și apelativul orfan. Copiii care veneau la centrul doamnei Fumiko voiau să afle mai mult chiar dacă informațiile nu erau ușor de găsit. Ea și-a luat asupra-i responsabilitatea de a afla cât mai multe despre posesoarea geamantanului, contactând din nou mai multe instituții din Europa. În cele din urmă a efectuat o călătorie până în Cehia, țara de baștină a Hannei, unde a reușit să găsească indiciile necesare pentru a încropi biografia scurtată a tinerei ucise de naziști.

Cartea este scurtă, plasându-se pe două planuri, unul povestind viața Hannei, iar celălalt descriind călătoria lui Fumiko pentru a strânge informațiile despre ea. Stilul e scurt, concis, dar suficient pentru a stabili o legătură emoțională cu cei doi frați care au trăit pe pielea lor discriminarea impusă de regimul nazist.

De asemenea în carte se găsesc fotografii de epocă în care apare familia Hannei, dar și câteva desene pe care ea le-a făcut în tabăra de la Theresienstadt, înainte de a fi mutată la Auschwitz. Nu în ultimul rând, putem să-i vedem și pe copiii japonezi care au aflat primii povestea Hannei și care au făcut tot posibilul să o transmită mai departe, prin profesoara lor.

Fără a fi o carte neapărat profundă la fel ca jurnalul lui Anne Frank, acest scurt tribut închinat Hannei Brady ne emoționează datorită amestecului de speranță și de cruzime care au fost atât de des întâlnite în acea epocă. Viața decurgea normal în acel colț de lume înainte ca Hitler și regimul său să considere necesară invadarea unor țări pașnice pentru a-și atinge propriile scopuri megalomanice. Iar în scurtă vreme, viitorul a devenit un tărâm interzis pentru cei considerați a fi nedemni pentru el.

Ideal ar fi ca citind această carte să ne găsim într-un timp în care să nu înțelegem pe propria piele astfel de răbufniri de violență, exilate într-un ev întunecat. S-a trăit mult timp cu speranța că acele crime vor fi suficiente pentru a convinge că e destul și că viața e mai importantă decât puterea. Probabil mai avem de așteptat acele vremuri de liniște.

Rămâne și o urmă de speranță după lectura acestei cărțulii. În primul rând prin exemplul lui Fumiko. Profesorii de pretutindeni, care își iubesc materia și se dedică studenților lor pot aduce la lumină povești incredibile. Ei pot deveni exemple și îi pot conduce pe elevi înspre acele valori care să-i facă să iubească viața bună și să încerce să aducă un colț de speranță într-o lume care pare de multe ori prea întunecată.

Cartea a apărut la editura Meteor Press în anul 2014

sursa foto:https://unsplash.com/photos/l4mf24Qbbvs