Geniul și tiranul. Zgomotul timpului

Arta are nevoie de libertate pentru a putea fi creată și oferită lumii. În momentul în care este supusă privațiunilor, controlului nemilos, atunci se ofilește, capătă chipul celui care ține bâta în mână și indică ritmul. E adevărat că timpurile grele nu au secătuit creativitatea, dar au reușit să încetinească elanul marilor artiști.

Julian Barnes, autor britanic titrat și faimos prin romanele sale ce au câștigat premii naționale și internaționale propune un portret al artistului sub dictatură în Zgomotul timpului. Apărut în anul 2016 atât în limba engleză, dar și în traducerea românească, volumul are în centru viața marelui compozitor rus Dmitri Șoștakovici.

Unul din marii compozitori ruși ai secolului al XX-lea, Șoștakovici a compus 15 simfonii și șase concerte, profitând de atmosfera liberală a primilor ani de regim sovietic. A fost un moment de creație descătușată în care și-a extras inspirație atât din surse clasice cât și din cele mai noi curente muzicale de pe continentul european.

Totul se schimbă odată cu înăsprirea regimului comunist care schimbă placa rupând legăturile cu orice influență care ar dăuna sănătății oamenilor noi prelucrați cu grijă de Tătucul țării. O reprezentație a operei Lady Macbeth din Districtul Mtsensk la care a participat Stalin în persoană i-a adus căderea în dizgrație în anul 1936.[ https://www.britannica.com/biography/Dmitri-Shostakovich ]

Acel eveniment reprezintă factorul declanșator al acțiunii volumului scris de către Barnes. Cartea începe cu Șoștakovici așteptând răbdător lângă lift, cu geamantanul din lemn, venirea kgbiștilor pentru a-l duce la anchetă și mai apoi la închisoare. Se pregătea pentru acea vizită neanunțată și care întârzia în fiecare seară, ieșind în întâmpinarea agenților pentru a nu le crea disconfortul de a merge până la apartamentul său.

Romanul începe în anul 1936 și continuă să înșire anecdote din viața sa până la decesul său survenit în 1975. Cu toate acestea intervin mai multe paranteze de dimensiuni mai mari sau mici, care ne poartă asemenea unui povestitor ce-și aduce aminte de un detaliu important în mijlocul aventurii. Rolul acestora este de a ne oferi un fundal pentru deciziile și traumele din viața lui Șoștakovici, dar și pentru a ne face cunoscute chipurile altor oameni cu care și-a intersectat viața compozitorul.

Barnes reușește să surprindă apăsarea atât de tipică regimului stalinist, teama ce s-a înstăpânit peste societate și care a dictat deciziile oamenilor simpli, dar și al artiștilor. Ni se dă la o parte cortina fiind martori ai luptelor pentru putere și al invidiilor care s-au transformat de multe ori în răzbunări politice.

În miezul cărții se află o întrebare importantă: cum poate arta să supraviețuiască în dictatură? În momentul în care directivele Partidului Comunist încercau să raționalizeze și să eficientizeze toate palierele vieții, ce se alege de artă? Mai poate avea o viață proprie când nu poți spune ceea ce gândești? Când exprimarea liberă este delict de opinie și o operă îndrăzneață devină dăunătoare pentru popor?

Dmitri Șoștakovici a mers pe o linie strâmtă străduindu-se să ofere muzicii sale forța și simțămintele pe care dorea să le imprime, având în același timp grijă să nu iasă în afara grațiilor Partidului. Au fost momente în care aceasta a însemnat compromis, o decizie care otrăvea sufletul, dar care nu putea fi evitată. În cele din urmă arta trebuia să evadeze din suflet, chiar ciuntită.

Zgomotul timpului se recunoaște ca fiind o carte minuțios documentată, oferind o panoramă complexă asupra societății sovietice de la jumătatea secolului trecut. Dincolo de aceasta este un roman sensibil care ne poartă prin tumultul care a mișcat sufletul compozitorului, prin temerile, nostalgiile și ciocnirile cu un sistem prea îngust pentru a permite inimilor mari să trăiască după cum îi conduce inspirația.

Cartea a apărut la editura Nemira.

Sursa foto: https://unsplash.com/photos/-1h4WjV_OY4