Oamenii mei au murit

Au murit

de foame, de boală, de sclavie,

într-o democrație închipuită,

de nesomn, în somn, îmbuibați cu somnifere,

în tranșee privind în ochi adversari imaginari,

în războaie văzute și nevăzute

de care nimeni nu se face răspunzător.

În loc să lupte

oamenii mei s-au zăvorât în casă

și a intrat singurătatea peste ei.

I-a găsit pe pat,

întinși ca osânza pe pâine;

CC email

cu stabilirea decesului

și actul de înhumare/ incinerare.

Diagnosticul,

mereu exagerat

mereu îndoielnic

mereu eronat.

Când oamenii mei au murit,

pe niciunul nu l-au numit erou,

nici vorbă de ultima lor dorință…

S-au jupuit hainele de pe ei,

au fost îndesați în tolbe

și îngropați ca păgânii.

Iar eu îi port oriunde aș merge,

îi port pe toți în singurătatea mea.

fotografie by Hans Franken