Zborul catedralelor spre înalt. Notre Dame

Îmi aduc aminte după amiaza zilei de 19 aprilie 2019. Lucram pe laptop la un proiect, iar într-una din pauzele pe care le-am luat, am decis să intru pe internet. Nu mă așteptam să găsesc toate canalele de comunicare inundate de singura știre care conta la acea oră: ardea catedrala Notre Dame din Paris.

Am urmărit printre picături evenimentul în direct, televiziunile oferind imagini detaliate ale dezastrului. Părea greu de crezut că un monument care și-a sădit o prezență în mintea oricui pronunța nume precum Franța, Paris sau monumente istorice să ardă, mai ales dintr-un motiv atât de banal ca un scurt circuit. Parcă o teorie a conspirației ar fi fost mai ușor de înghițit decât realitatea lipsită de măreție.

A doua zi au curs lacrimi, s-au evaluat pagube și s-au făcut promisiuni. Era o vreme în care un astfel de incendiu era cel mai rău lucru care se putea întâmpla. Astăzi, în octombrie 2020, se poate doar aștepta și lucra cu vigilență pentru a nu transforma șantierul ce promite restaurarea într-un focar ce ar pune în pericol vieților oamenilor.

În efortul de a readuce la suprafață vechea strălucire a catedralei se înscrie și micul volum al scriitorului Ken Follett, faimos în străinătate și tradus destul de extins și în limba română. Acesta a adunat câteva gânduri în cartea Notre Dame. Scurt istoric al semnificației catedralelor, veniturile obținute în urma vânzării cărții urmând să fie donate către La Foundation de Patrimoine.

Un lucru care trebuie înțeles este că nu trebuie să ne așteptăm la profunzime sau la informații cu adevărat revelatoare despre catedrala prădată de flăcări. Având aceste așteptări ne putem apropia cu mai mare prietenie de acest volum ce încearcă să pună înaintea cititorului povestea unui monument de referință pentru civilizația occidentală.

Grosul celor aproape 100 de pagini de conținut este format din câteva tablouri scurte, descrieri ale unor momente de cotitură din istoria catedralei. Avem momentul reconstrucției sub formă actuală, proces ce a durat aproape o sută de ani și a strâns laolaltă o echipă de experți în domeniul construcției de biserici.

Ni se prezintă apoi contribuția lui Victor Hugo și a romanului său de mare succes care a îndreptat un deget acuzator înspre lăcașul de cult aflat în paragină. Următoarea subîmpărțire ni-l prezintă pe artizanul renașterii catedralei, fascinantul Eugene Viollet-le-Duc, cel care a turnat în planurile de refacere toată dragostea pentru arhitectura medievală.

Penultima parte, surprinde un moment tensionat și glorios, impus de voința generalului Charles de Gaulle cel care și-a riscat viața pentru a conduce o procesiune până la Notre Dame și a-și sedimenta imaginea de erou al patriei înfruntând gloanțele lunetiștilor inamici.

Dincolo de aceste mici portrete istorice rămâne întrebarea de la care a pornit cartea: care este semnificația unei catedrale? Văzută într-o anumită cheie, aceasta poate fi privită ca un instrument de opresiune și un stabiliment ce încurajează mai degrabă înapoierea. Cum poți explica un asemenea simbol religios într-o societate în care cultura creștină este în plină disoluție?

Follett oferă un răspuns sincer și bazat pe subiectivitate, dar și pe datele obiective ale trecutului. Ne aduce aminte ceea ce poate a fost uitat datorită ignoranței sau a unor mesaje partizane și anume că o catedrală înseamnă muncă în comun, strângerea unei comunități în jurul unui ideal comun, înseamnă progres tehnologic, produce creștere economică și permite dispersarea tehnologiilor noi în alte locuri.

Evident, în cele din urmă, rămâne factorul spiritual. Catedrala era antena prin care credinciosul se conecta la Dumnezeul ce locuia mai sus de tavanul greu de văzut cu ochiul liber. Era un lăcaș în care putea fi hrănit spiritual, cum astăzi până și cei care nu au o aplecare spirituală concretă o pot simți.

Volumul, deși scurt și poate dezamăgitor pentru cineva care dorește mai mult, reușește să capteze puțin din grandoarea catedralei Notre Dame, un simbol al Franței, strălucind sau prefăcut în cenușă, dat uitării sau aflat în lumina reflectoarelor. În afara dorinței exprese de a sprijini munca de reconstrucție a catedralei, cred că cei care ar dori să citească cartea o pot face căutând-o la biblioteca locală, pentru că este o lectură al cărui rol este să te facă să privești dincolo de ceea ce e ușor de văzut înspre sensul mai profund care se poate găsi într-o construcție din piatră veche de aproape un mileniu.

 sursa foto: https://unsplash.com/photos/_Y4z1V2gmio