Categorie: Cultură

„Orașul Bucuriei”, în care a trăit o bună parte din viață Eminescu când a lucrat la “Timpul”, din epoca ce trăia sub vraja romanțelor și a valsurilor, era destul de mic ca întindere, cu străzi neregulate și cartiere numite mahalale. Arăta ca o „savană de grădini”, după cum îl descrie Paul Morand în a sa carte despre București, și se dezvolta în jurul unei străzi numită “Pod”, apoi “Cale” (Calea Victoriei de azi). Fiecare biserică era înconjurată de o grădină, în jurul căreia s-a dezvoltat un cartier. Fiecare casă cu doar un etaj avea o grădină.

Povestea celor care au existat şi au dispărut într-un Bucureşti de secol XIX prinde viaţă prin ecoul paşilor lui Mihai Eminescu. Pe unele străzi a trecut, pe altele a locuit, însă numai o veche stradă bucureșteană păstrează amintirea ultimilor pași ai poetului nostru național. Străzile durează în timp mai mult decât oamenii. Ele adună case, amintiri şi paşi.