Text propriu – fragment de roman

Dragă Puiu Dumitrescu,

Dragul meu prieten, nu poți intra pe jumătate orb într-un cuib de viespi, așa cum îmi pare că ai făcut dumneata. Pe mine una, slavă Cerului, nu m-au indispus intrigile tale naive sau lipsa ta de pricepere, dar uite că pe Aristide Blank l-ai călcat pe coadă și asta nu e bine deloc. În politică, totul e permis, mai puțin două lucruri, cască urechile bine: subestimarea adversarului și încrederea în prieteni. Dumneata ai comis, în ordine inversă, ambele erori. Nu există prieteni, așa cum, cu firea dumitale romantică, îți imaginai. Iar cînd ai înțeles, în sfîrșit, că totul e un combat sans fin și că fiecare e par soi-même, te apuci să treci prin junglă în curul gol și cu mîinile în buzunare. Negreșit, așa ceva nu se face!!!

Cum de dumneata, un joueur si exquis, n-ai observat că politica e ca jocul de poker? Norocul nu ține la nesfîrșit, așa că trebuie să mergi cu cacealmaua pînă la capăt. Te ții tare, căștigi. Clipești, ai pierdut și plătești. O să zici că îți dă lecții de politică o femeie. O jidoavcă cu părul roșu. Care nici măcar nu e roșu. Dar nu uita că femeia asta l-a făcut pe Carol rege al României. Și lasă-mă să-ți mai spun, poate mă vei pomeni cîndva: Marea artă este să știi să tragi ponoasele de pe gîlceava altora.

Aristide i-a zis lui Carol să nu permită sub nici o formă baterea de monede sau tipărirea de bancnote. Asta ar duce la inflație și la nemulțumiri, iar regele are nevoie de susținători ca să-și consolideze poziția. Aristide a mai zis că revoltele și grevele muncitorești trebuie stîrpite fără consesiuni, dacă vrem să atragem investitorii străini. Unde vine englezul să facă o uzină, dacă muncitorii stau și fluieră că nu le place leafa? Dumneata, nu doar că vii și spui că astea două se bat cap în cap, cap de lemn ce ești!, te mai și întîlnești în ascuns cu drăguțul de Nae Ionescu, a cărui imagination érotique depășește cum mult spiritul său politique, deși a avut neobrăzarea de a nu mă curta vreodată, mitocanul! Și uneltiți împreună pentru o îndreptare a regelui spre un naționalism păgubos, criminal și discriminatoriu. Cine te-a învățat (că singur nu te ducea capul!!!) să zici că inflația ar lovi în partide și ar ajuta pe Carol să impună un regim cu mînă de fier? Din exces de zel, dumneata poate chiar gîndești că o să iasă te miri ce! Tu și Nae sînteți din cei care înjură ca la ușa cortului, dar zic la ciorba de burtă, supă de abdomen. Nae se mai crede și irezistibil cînd povestește că i-a „pus pe toți cu curul pe gheață”. Un șoarece fricos la soare și panteră la umbră, pe din-spate. Nu cruță nici un compromis să se vadă cu sacii-n căruță. Dacă vă ia careva la bani mărunți vi se udă nădragii!!!

         Lasă-mă acum, dragul meu prieten, să îmi închipui ce gîndești despre mine. Unu e că nu-s decît o ușuratecă care își închipuie că le știe pe toate doar trăgînd cu urechea la ce vorbesc alții în jurul ei, alta e că mă încred orbește în părerile domnului Blank. Ei bine, o să îți spun că ai dreptate și că te înșeli în ambele privințe. Dar mai mult te înșeli decît ai dreptate. N-am școala dumitale și nici studii de drept sau economie. Da, trag cu urechea la ce se vorbește în jur. Dar nu uita că Jidoavca asta cu părul roșu, Duduia, stă de mai bine de șase ani în preajma regelui, că a trecut prin exil, a locuit la Palat, și cunoaște pe cei mai de seamă oameni din țară și nu numai din țară. Iar dumneata, cine ești? De cînd te-ai ajuns (și mulțumită cui?!) să lingi blidele regale? Iar în Aristide, da, am încredere deplină, pentru că e un ins cu simț practic nelenevit și la pensée claire. Dar n-aș ezita să-l contrazic, dacă mi s-ar părea că bate apa-n piuă. Așa că vezi, dragul meu Puiu, vezi, Puiule, că statura dumitale politică nu e la fel de măgulitoare ca cea trupească. Așadar, nu te simți stînjenit, și mai înghite une leçon de la Jidoavcă: Cea mai bună șansă a regelui (și, prin urmare, a României) este să obțină sprijinul economic al marilor puteri occidentale. Dacă știi bine (și datorită mie ai avut ocazia să afli, să tragi cu urechea – asta să nu o uiți niciodată!) că regele vrea să impună un regim autoritar și să sape puterea partidelor, nu înseamnă că nu trebuie să păstreze totuși aparențele unei democrații. Carol se preface că pleacă urechea la vocea mulțimii. Dar el știe că, dacă ar lăsa gloata să se guverneze după propriile idei și dorinți, s-ar duce toți ca oile în prăpastie, așa că cel mai mare bine pe care li-l poate face este să-i mîie el, cum știe mai bine, lăsînd cînd și cînd cîte-o oaie să pască alături de turmă.

Și să-ți mai spun un secret: Cînd un politician sau un sfetnic, cum ai fost dumneata (da, zic bine ai fost, nu mi-o lua în nume de rău, că îndată îți voi explica și asta) greșește, plătește cu propriul lui cap. Cînd regele greșește, plătește cu capul unui sfetnic sau al unui politician. Prietenul nostru comun, domnul Mihail Manoilescu pricepe asta și a început deja să-și facă bagajele și un cont gras în banca din Elveția. Dumneata vezi bine că nu te pricepi la poker! Pierzi fiecare partidă!!! Ce cauți atunci printre vipere!? Ah, lasă-mă să ghicesc! Pentru că ești, la rîndul tău, tot o viperă, dar una care împroașcă veninul, una care nu-i niciodată suficient de agilă ca să muște. În timp ce restul se desfată cu iepurași, tu te hrănești doar cu scarabées.

Hai să revenim la oalele noastre. Exilul și toate greutățile pe care le-am suferit încă din copilărie m-au deprins să-mi țin echilibrul pe sîrmă, dar să nu trec niciodată de pe un picior pe altul. Echilibristica nu face casă rea cu loialitatea. Iar din trasul cu urechea am învățat mai multe decît dumneata la Sorbona!!! Îmi vine a crede că numai dacă profesorii ăia ar face taman pe dos față de ceea ce predică, ar deveni și ei oameni. La fel cu Nae. Cet homme nu e numai grandiloman, ci bolnav cu totul. Dă din mîna aia dreaptă a lui cînd vorbește, de zici că ar ține în ea o floretă. Am auzit (să nu crezi că dacă nu ies din casă nu știu ce se întîmplă în lume) că, la cursurile dumisale, citește din minte pe die deutschen Philosophen și zice că închipuie pe loc idei sclipitoare. E plin de ticuri și de complexe, un parvenit ahtiat după bani și putere, care nu va fi fericit niciodată, că el ar vrea să fie ceea ce nu e și nu e decît un porc și asta, pe care o știe prea bine, îl macină și-l omoară. Carol zice că-i deștept, dar eu știu că-l suportă numai ca să mai scrie cîte-un articol de bine la Cuvîntul. Iar tu, dragă Puiule, te gîndești să ți-l faci prieten, uneltind pe ascuns împotriva intereselor regale și împotriva mea! Mă plictisești! Nu, așa ceva nu se face!!!

Uite ce, mie-mi place să vorbesc cu fiecare pe limba lui. Lui Gavrilă, cînd am auzit că i-ar aduce lui Carol cocote noaptea, la Palat, i-am spus-o în față: „Marinescule, te belesc!” Grăsanul ăla o face pe-a prostul, dar te sfătuiesc să nu-l subestimezi. Gușa lui ajunge la piept, ca barba domnului Iorga, iar în prezența regelui, zici că-i un cîine gata să-i lingă picioarele și poate chiar așa e, dar polițaiul ăsta cred c-a supt otravă de la țîța mă-sii, în loc de lapte. N-am încredere în oamenii care pretind că nu cer nimic. Dă-mi să-ți dau – așa funcționează prietenia. Dar iar ne îndepărtăm de subiect. Îl iubesc pe Carol ca pe ochii din cap, așa cum mă iubește și el pe mine. Știu cînd să închid ochii și cînd e nevoie să-l țin din scurt. Așa cum el e nevoit a face peizanului bine cu de-a sila, uneori trebuie, la rîndu-l meu, să-l ocrotesc și să fac ce trebuie făcut, ca atunci cînd am venit în țară, direct la Sinaia, deși el zicea că ar fi cu chipzuială să mai rămîn o vreme la Paris. Carol e cel mai inteligent bărbat, dar e și copil cîteodată. De ceva timp, mă înșală cu femei de moravuri ușoare, dar inima regelui e a mea pe vecie. Nu neg că și eu mă simt atrasă de bărbați chipeși și galanți, cum ești dumneata. Au fost clipe cînd mi-a făcut plăcere să fim împreună. Numai că, pentru mine, politica este sur la première place, așa că îți spun fără ascunzișuri că ai devenit incomod, dragă Puiule, și va trebui să dispari. Și fiindcă mi-ai fost simpatic ca om și bărbat, îți zic pe șleau că dacă nu dispari tu, apăi te mătrășesc eu și n-are să-ți convie! Hai, așadar, să rămînem prieteni! Fă-ți frumușel bagajul și tulea în Franța! Dacă-ți trece cumva prin tărtăcuță că n-am puterea să o fac, așteaptă numai și ai să vezi!     

Prietena ta devotată,

Elena Lupescu