Adam æbler, povestea daneză a unei tarte cu mere

Filmul Adams æbler – Adam’s Apples, 2005, este ultimul dintr-o trilogie scrisă și regizată de Anders Thomas Jensen, din care mai fac parte Blinkende lygter – Flickering Lights, 2000 și De grønne slagtere – The Green Butchers, 2003.
Este cel care s-a bucurat de mare succes, fiind câștigător al premiului Robert – premiul Academiei de Film Daneze, un echivalent pe plan național al premiului Oscar – pentru cel mai bun film danez și al statuetei pentru cel mai bun scenariu acordată lui Anders Thomas Jensen. În afara granițelor țării, Adam’s Apples a câștigat premii internaționale la festivalurile de film de la Hamburg, São Paolo, Reykjavik și Varșovia.
Filmul cu o durată de 94 de minute este o comedie neagră ce încorporează și unele momente dramatice, ilustrând pe deplin temele universale ale luptei dintre bine și rău, ale credinței și răscumpărării păcatelor prin credință.
Filmul Adams æbler asigură un mod distinct în care este privită ființa umană, în solitudinea ei egoistă sau, dimpotrivă, în interacțiunea ei solidară cu ceilalți, și explică într-un scenariu de excepție predispoziția moralității de a fi intolerantă în judecățile sale absolute, respectiv, tendința eticii de a prețui și cultiva toleranța, sondând multiple căi de a armoniza oameni diferiți și punctele lor de vedere diverse. Este un film atât psihologic, cât și filozofic, ce face apel la tradițiile teoriei morale, separând totuși etica de moralitate în dimensiunea ei socială.
Rolurile principale sunt deținute de Ulrich Thomsen și de Mads Mikkelsen, acesta din urmă apărând și în distribuția celorlalte două filme ce compun trilogia.
Atmosfera este creionată încă de la prima scenă a filmului: Adam, un Ulrich Thomsen ras în cap și cu brațele acoperite de tatuaje, fost pușcăriaș neo-nazist, coboară dintr-un autobuz într-un peisaj idilic, specific parohiei unde trebuie să efectueze muncă în folosul comunității, și primul lucru pe care îl face este să zgârie cu răutate vehiculul, folosindu-se de un briceag. Sub supravegherea lui Ivan (interpretat de Mads Mikkelsen), preotul responsabil de reabilitarea lui și a altor doi foști pușcăriași – un alcoolic cleptoman acuzat de agresiuni sexuale (rol interpretat de Nicolas Bro) și un imigrant arab psihotic care jefuiește benzinării ca o formă de protest la adresa companiilor multinaționale (rol interpretat de Ali Kazim) – Adam este rugat să-și propună un obiectiv. Răspunsul lui sarcastic “voi coace o plăcintă cu mere” este luat în serios de preot care îl însărcinează să aibă grijă de mărul falnic ce umbrește curtea parohiei până când fructele sale se vor coace. Pe măsură ce pomul este atacat succesiv de stoluri de ciori agresive, viermi de grădină și fulgere, Ivan îi spune că Diavolul îi testează credința, în timp ce Adam – care citează din Vechiul Testament, Cartea lui Iov – este de părere că Dumnezeu îi permite Satanei să pună la încercare virtutea lui Ivan.
Ulrich Thomsen îl interpretează perfect pe violentul și sadicul Adam, al cărui singur țel pare să fie distrugerea lui Ivan și a credinței sale nestrămutate în Dumnezeu. Însă în calitatea sa de unică persoană ce înțelege realitatea din grupul de inadaptați păstorit de Ivan, odată confruntat cu propriile sale fapte diabolice se transformă la final într-un om bun. Mads Mikkelsen îl interpretează și el deosebit de convingător pe preotul excentric ce se ascunde permanent în spatele negării (a sinuciderii soției sale, a paraliziei cerebrale a fiului său) pentru a putea continua să-și trăiască viața.
Restul personajelor aproape caricaturale sunt jucate de Nicolas Bro, Ali Kazim, Ole Thestrup – doctorul care relatează cele mai îngrozitoare povești și care nu manifestă niciun fel de emoții, indiferent ce pățește oricare dintre pacienții săi, și Paprika Steen, Sarah cea alcoolică și vrednică de milă care naște un copil cu sindrom Down. Alături de cele două personaje principale masculine, aceste patru personaje secundare formează universul de inadaptați al cineastului – o lume în care limitele dintre real și ireal, dintre sănătate psihică și nebunie nu mai există, dar unde umorul prevalează, iar optimismul învinge.
Finalul fericit, cu cei doi eroi principali ascultând melodia formației Bee Gees – How Deep Is Your Love, este cireașa de pe tortul unei farse savuroase, care îl plasează pe Anders Thomas Jensen în categoria regizorilor danezi suficient de talentați, încât să aibă parte și de recunoaștere internațională.
Filmul Hævnen – In a Better World, Într-o lume mai bună, 2010, având un scenariu scris de Anders Thomas Jensen a câștigat premiul Oscar la categoria “cel mai bun film străin” la gala desfășurată în anul 2011, confirmând talentul său scriitoricesc.

sursă foto: IMDb