SUFLET

La mine-n suflet stau poeții, cu chirie,
Și câteodată diavoli, nebuni și cerșetori,
Ca-ntr-un altar în care depun o mărturie
Despre iubiri pierdute și sfinți neprotectori.

În gânduri ce colindă cupole prin biserici,
Adun și tălmăcesc poveștile de viață
Și stau să chibzuiesc, cu îngerii himerici,
În fiecare noapte, până spre dimineață.

Plimb gânduri pocăite pe căi rudimentare,
Când vrajba și mânia îmi tulbură privirea,
Și mă așez, sleită, pe brânci, printre altare
Cu lumânări aprinse, să-mi ostoiesc mâhnirea.

Lăcașul meu poetic descinde dintr-un crez,
Și mă compar, adesea, cu nuduri din muzeu,
Din gândurile rele mă reconfigurez,
Purtând pe piept o cruce, adânc în decolteu.

La mine-n suflet stau și pictori, cu chirie,
Artiști care dau viață frumoaselor portrete,
Legende peste timp, trăind în vrăjmășie
Cu inimile pline de vise incomplete.

La mine-n suflet este o mare adunare,
Că nici măcar de mine, acum, nu mai am loc,
Așa că-mi pun căciula și sacul în spinare,
Și plec fără regrete, că simt că mă sufoc.

Sursa foto: arhiva personală – Lidia Zadeh, printre culori și pensule, în atelier