Pământuri Mitice, ediția a 8-a (II)

Ultima zi a festivalului Pământuri Mitice a reunit patru evenimente culturale importante: dialogul deschis autori-coordonator-public, despre volumul Români. Români-Belgieni. Români-Europeni, o culegere de scurte povestiri scrise de români stabiliți în Belgia; masa rotundă „Lecturi – Romane, nuvele, poezii”, în cadrul căreia șase autori au citit publicului fragmente din lucrările personale, purtând apoi, discuții despre diferitele moduri de scriere; un târg artizanal și un miniconcert folcloric.

Coordonatorul prețiosului volum Români. Români-belgieni. Români-europeni se numește Cornel Radu-Loghin, iar ideea sa a adunat textele a 33 de români, simpli rezidenți sau persoane cu dublă cetățenie, care povestesc despre aventura venirii în Belgia.
Unii o descriu în cuvinte blânde, vorbind despre primirea și acceptarea lor în noua societate, alții, cu nostalgie și cu un pic de năduf, amintindu-și obstacolele întâlnite.
Unii au simțit întocmai unei grele boli a trupului și a sufletului abandonul locului în care s-au născut, și încă visează ca într-o zi, adunați niște bani pentru o bătrânețe decentă, să se întoarcă în România; pentru alții, după numai câțiva ani, Belgia era deja „acasă”.
Unii au avut norocul să își folosească diplomele de studiu, găsind locuri de muncă pe măsură, alții au trebuit să și le închidă într-un sertar, acceptând orice job propus, ca să-și poată hrăni familia și să plătească o chirie.
Cu toții știu, însă, că integrarea într-o societate în care nu cunoști nici limba, nici legislația, nici obiceiurile, nu se întâmplă peste noapte. Și mai știu că, oricât de dificil sau de ușor îți câștigi pâinea, când ți se întâmplă să te împiedici și să cazi, nu trebuie să aștepți mâna nimănui să te ridice, ci, doar să-ți faci curaj și să te repui pe picioare. Fără să pierzi o clipă, altfel, întins pe burtă în țărână, vei prinde rădăcini care-ți vor îngheța și visele, și viitorul.
Dintre cei 33 de coautori ai volumului Români. Români-belgieni. Români-europeni, i-am întâlnit la EuropaNova pe: Mirela Niță Sandu, Mădălina Popescu, Bianca Ficuț, Carmen Solomie, Elena Holban, Cornel Radu-Loghin și Dan Fodor. Un grup de oameni care au înfruntat obstacolele cu mânecile suflecate, dar cu demnitate, reușind să-și facă un rost dincolo de granițele României.
„Această culegere este un omagiu adus tuturor celor care au plecat din România, pentru a-și schimba viața în mai bine, mărturisește Cornel. Este un semn al trecerii noastre, o punte umană între țara de baștină și țara care ne-a primit ca să ne îndeplinim visele. Ideea am avut-o de pe timpul în care făceam interviurile din cadrul „Dialogurilor RomBel”, gândindu-mă că dacă aș relua șirul povestirilor, ar fi bine să le unesc într-un volum.”

„Emigrarea în masă nu e un motiv de sărbătoare, consecințele acestui fenomen se vor simți în deceniile următoare, însă îmbunătățirea situației economice este dorința reală a fiecărei persoane, spune Bianca în povestirea ei. Eu am plecat de-acasă la 19 ani, cu numai două săptămâni înainte de intrarea României în UE. Mama nu a mai vorbit două luni cu mine, când mi-a aflat intenția, nici România nu s-a terminat când am plecat. Dimpotrivă, pentru unii dintre noi, abia atunci parcă a început cu adevărat…”

Nici nostalgia lui Carmen Solomie nu e mai blândă: „Acum mi-e bine. Dar nu mi-a fost mereu așa și, emigrând în Belgia, de foarte multe ori mă întrebam de ce am mai fi stat aici… fiindcă sufletul îmi rămăsese în Năsăud, acolo de unde am plecat. Azi, însă, las în urma mea un copil, niște cărți, o casă, ore-n șir de voluntariat și… mult drag de oameni!”

„Când Cornel mi-a făcut propunerea, se aude vocea Elenei Holban, mi-am zis că trebuie să scriu nu despre cum și cât am reușit în Belgia, ci despre comunitatea românească, altfel, ar fi ieșit un roman, la câte aș avea de povestit. Eu sunt o persoană deschisă, de aceea, nici în carte nu am folosit filtre. Poate nu sunt cuvinte tocmai plăcute, însă nu-mi pot schimba părerea despre ce am văzut și ce-am trăit până acum. Mai ales în ceea ce privește comunitatea românească. Și, cum am afirmat-o atunci, o repet acum: nu putem crea condiții excepționale pentru noi, fără să ținem cont de cei care ne înconjoară!”

”Eu am citit întregul volum, mărturisește Mirela Niță Sandu, și, mulțumită paginilor scrise, am cunoscut oameni minunați. Vezi tu, te poți întâlni cu cineva la o cafea, dar în afara unui salut și a unor întrebări generice… „Unde te-ai născut? De când ai plecat din România?”, nu ne povestim viața, nu intrăm în detalii. În carte însă, autorii au împărtășit cititorilor momente intime, personale, lucruri pe care nu le auzi la o cafea. Și fiecare poveste m-a impresionat în felul ei. Dar dincolo de impresiile lăsate nouă, Români. Români-belgieni. Români-europeni este valoroasă pentru copii, pentru nepoți, căci, într-o zi, când vreun prieten îi va întreba: „Cine era bunicul tău? Dar tatăl tău?”, ei vor răspunde: „Niște români care și-au părăsit țara, ca eu să am un alt fel de viitor. Uite, povestea lor e scrisă aici, în această carte!”

Discuțiilor despre strădanii, nopți nedormite și dorințe murmurate-n șoaptă, ca o rugăciune înainte de culcare, le-au urmat un surprinzător moment muzical, oferit de David Zama (elev al Conservatorului din Verviers, anul 5 de solfegiu, anul 4 de pian, care a interpretat Clair de lune, de Debussy), și masa rotundă a autorilor de texte literare.

O reconfortantă oră de lectură, în care Simona Ganj, Monica Dimitriu, Carmen Gogolan, Lilia Calancea, Nora Cosmin și Nicoleta Beraru au citit publicului fragmente din scrieri proprii. Texte blajine, tonuri calde, versuri recitate cu zâmbetul pe buze, istorioare îngânate cu voce tremurândă, tulburată de evocarea vremurilor de altădată.

Între o istorioară și o poezie, Daniela M. Iacob, Alexa Natural Cosmetics, Stella Ciobănașu, Fekete-Dózsa Noémi, Carmen Ciobanu, cinci artizani maeștri, și-au pregătit în sala principală mesele cu exponate handmade, transformând locul într-o multicoloră lume de poveste.

Și cum toate tărâmurile magice vibrează numai sub puterea muzicii, Maria Vartolomei a încântat publicul cu câteva dintre cele mai frumoase piese de muzică populară.

Bianca Ficuț avea dreptate când spunea că, plecând de-acasă, România nu se termină în urma noastră. Nici Mirela Niță Sandu nu se înșela zicând că, indiferent pe unde mergem, purtăm cu noi identitatea locului în care ne-am născut.
E-adevărat. În amintiri, în vorbe, în felul în care glumim, în lacrimile pe care le vărsăm când ne simțim la capătul puterilor, departe de familii, în îndârjirea de a reuși printre străini, de a fi cei mai buni, în tot ce facem există puțin din România noastră. Un prețios suvenir invizibil, pus deseori la păstrare în buzunarul de la piept. Chiar deasupra inimii…

sursă foto: arhiva Timpul Bruxelles