Om. Natură.

Mă uit pe geam și vremea-i mohorâtă,

Și uite acum, vreau să te simți iubită.

Ca frunzele ce cad din copăceii adormiți,

Așa să treci și tu prin viață, fără să ai griji.

Să-ți ardă focul inimii precum focul din sobă,

Să nu lași totuși fumul să-ți facă viața sobră.

Să ieși mereu la suprafață, precum un ghiocel,

Să fii puternică, să nu te lași bătută-n niciun fel.

Să-ți fie ochii parfumați precum gutuia,

Dar să nu fii niciodată mai acră decât lămâia.

Să fii gingașă, ca floarea de cireș,

Și să știi că e-n regulă să mai dai și greș.

Să nu negi niciodată legătura cu natura,

Cum nu-și neagă nici muzicianul vreodată partitura.