Inventarea limbii esperanto (1887) și eșecul ei în Uniunea Europeană

Limba esperanto a fost inventată în anul 1887, de către un filolog polonez, Lazarus Zamenhof, în vârstă de 28 de ani. Denumirea acestei limbi a fost inspirată din ideea că va aduce pace în lume. Principiul limbii esperanto era de a extrage idei și rădăcini de cuvinte dintr-o serie de limbi și de a le compila într-o limbă nouă. Aceasta nu trebuia asociată cu nicio țară, cultură sau eveniment.

În urmă cu câțiva ani, s-a sugerat că existența nu doar a unei monede comune, ci și a unei limbi comune, ar putea ajuta cauzei unității europene. Însă francezii s-au opus acestei idei, știind că limba comună aleasă avea să fie engleza. A apărut și ideea ca unitatea monetară comună să fie ECU, aceste inițiale însemnând Unitatea Monetară Europeană. A existat pe vremuri, o monedă franceză numită écu. A venit timpul germanilor să se opună propunerii, din simplul motiv că părea să-i favorizeze pe francezi. Așa s-a născut cuvântul “Euro”, un cuvânt steril, lipsit de cultură și birocrație, greu de pronunțat în unele limbi.

Dar esperanto nu este singura limbă universală care a fost creată vreodată. În 1880, J.M.Schleyer a publicat o carte intitulată “Volapuk”, care a fost populară timp de un deceniu, după care nu s-a mai auzit nimic despre ea. În 1907, Louis Couturat și Louis Beaufront au publicat o versiune de esperanto, cunoscută sub numele de ido. În același an, un comitet internațional creat în Franța și având drept misiune alegerea limbii celei mai potrivite pentru uzul internațional a ajuns la concluzia că limba esperanto, cu modificările aduse în versiunea ido, ar fi fost cea mai potrivită. Propunerea a fost respinsă de către susținătorii limbii esperanto pure. Între anii 1907 și 1950, au fost propuse nu mai puțin de 50 de scheme ale unei limbi noi, dintre care majoritatea doreau un esperanto reformat sau o versiune de ido. Pentru un timp, esperantiștii au crezut că vor câștiga teren. Limba lor era singura limbă construită care avea un grup de vorbitori în viață, cifra acestora era considerată a fi în jur de un milion.

Limba esperanto ar fi trebuit să fie un imens succes în lumea Uniunii Europene, dar nu a fost așa. Una din probleme era faptul că avea la bază niște reguli destul de complicate, care o făceau dificil de învățat. O altă problemă era inexistența unei literaturi scrise în limba Esperanto.

Astfel a eșuat crearea limbii esperanto. Când s-a renunțat la esperanto, s-a crezut o vreme că franceza va fi limba comună, nu doar a Europei, ci a lumii întregi. De aceea s-a pus mare accent pe învățarea limbii franceze în școli. Acum se pare că engleza este cea care a devenit limbă mondială, fiind, cel puțin, a doua limbă pentru un număr imens de persoane. Acum chiar că nu mai există nicio speranță pentru esperanto.

Sursa: “Evenimente care au schimbat lumea” (Rodney Castleden)