Ziua Limbilor Europei – „La questione Linguistica Europea”

Importanța limbilor în cultura europeană

O limbă este întotdeauna, mai ales, expresia unei culturi, poate cea mai completă expresie din fiecare cultură în parte.

Se consideră, în general, că, în interiorul instituțiilor europene, există, mai mult sau mai puțin, două mari structuri, cea care se identifică cu cultura latină și cea care se identifică cu cultura anglosaxonă. În orice caz, în această axiomă, există o mare lacună unde se uită multe lucruri, în mod particular, cultura germanică care, în „forma mentis” a sa, se apropie mai mult de cultura latină, decât cea anglosaxonă. Este o cultură în sine: fertilă, radioasă, umanistică, leagănul culturii din Europa Centrală. Această cultură a suportat modificări în timpul evenimentele celor războaie mondiale, care au sacrificat și ocultat, în fiecare sens, făcând-o responsabilă, după o hotărâre sumară, de anumite abateri politice. Cultura germanică este tot timpul vie și roditoare, înrădăcinată într-un vast țesut rural și urban, de o bogăție și o exuberanță extraordinară. Ar fi o eroare istorică impardonabilă să lipsești Europa de această dimensiune a Europei Centrale, retrogradând aceasta la un rang secundar. Adeziunea anumitor țări din Europa Centrală poate da o relansare a acestei culturi și să-i dea un rol tot mai important. Se înțelege că Europa are nevoie, mai ales, de dimensiunea sa greco-latină care a fost și rămâne placenta civilizației occidentale.

Instituțiile europene, în punerea în practică a democrației și a drepturilor de stat, nu se pot abate de la raționalitate, de la logică și rigoarea gândului greco-latin care nu-și poate găsi adevărata expresie și să-și apere valorile sale, traversând un instrument imperfect, cu o limbă ce aparține unei alte forme de gândire. Instituțiile europene au datoria să vegheze asupra sărăcirii gândului în nisipuri mobile ale pragmatismului din cultura anglofonă. Necesită multă atenție pentru a nu aluneca în gândul unic de globalizare prin utilizarea unei limbi unice care își impune cultura.

Europa, în dimensiunea ei lingvistică și culturală”, vrea să-și dea o adevărată oportunitate să umple rolul său și să existe la nivel mondial. Nu se poate construi cu imaginile altor imperii și altor puteri, din alte părți ale lumii, pentru care cartea câștigătoare și secretul succesului sunt nivelarea către bază și absența unei angajări etic-culturale. Trebuie să se recunoască valorile umanistice, cu respectul tuturor culturilor, în solidaritatea socială. Europa trebuie să țină cont de realitatea sa și să dea spațiu adecvat și necesar diverselor culturi care constituie bogăția și unicitatea. Ținând cont de aceste două ingrediente, înseamnă că Europa nu poate funcționa pe baza unei limbi unice, în special limba engleză, dacă nu dorește declanșarea mecanismului de plafonare sinucigașă și de neacceptat.

Europa, ca să facă acest lucru, nu poate să rămână inertă. Trebuie să reflecteze, să decidă, să planifice și să acționeze.

Traducere din volumul „La questione Linguistica Europea”, autor Anna Maria Campogrande

P.S. – Doamna din stânga imaginii este autoarea acestei cărți din care am făcut traducerea.

Categoria: Cultură