Originea calendarului creștin (525 d.H.)

În secolul al VI-lea, la Roma, trăia un călugăr, pomenit uneori, drept abate, pe nume Dionysius Exiguus. Semnificația acestui nume era “Dionisie cel Mic” sau “Micul Dionisie”. A fost un savant, teolog și matematician roman, originar din Sciția, din estul imperiului. Însă și-a petrecut o bună parte din viață la Roma, unde a lucrat și a murit cu puțin înaintea anului 550 d.H.

A avut o preocupare complexă, printre care și numeroasele sale activități științifice, traducerea multor scrisori din greacă, câteva dintre ele, despre viețile unor sfinți. Dar cel mai important lucru pe care l-a făcut, a schimbat lumea într-un mod special și de mare impact. El a creat calendarul modern, care este folosit astăzi pretutindeni în lume. A fost cel care a decis că Iisus s-a născut pe 25 decembrie în anul 743 al calendarului roman, adică la 743 de ani după întemeierea Romei. Astfel, în calendarul lui Dionysius, primul an din viața lui Iisus a devenit “primul an al Domnului Nostru”, Anno Domini 1.

În funcție de credințele religioase, acest calendar a fost acceptat mai mult sau mai puțin. Comunitățile creștine au fost mulțumite să folosească acest sistem de numerotare și de asemenea calendarul negativ corespondent, cu anii numărați înainte de Hristos (î.H.). Comunitățile non-creștine, în special comunitățile evreiești, au fost mai puțin mulțumite cu aceste etichetări, preferând în locul acestora, denumirile “era creștină” (e.c.) și “înaintea erei noastre” (î.e.c.). Dar în final, lumea a acceptat schema de numerotare, numărând înainte și înapoi din momentul nașterii lui Iisus.

Au apărut și contradicțiile din relatările Evangheliilor, iar Dionysius, se pare, că s-a înșelat asupra anului în care s-a născut Iisus. Recensământul roman, folosit în Evanghelie pentru a explica de ce Maria și Iosif se aflau la Betleem în loc de Nazaret, a avut loc cu câțiva ani după anul 1 d.H., iar regele Irod cel Mare murise în anul 4 î.H.

În anul 7 î.H., planetele Saturn și Jupiter se aflau foarte aproape una de alta în Constelația Pisces (Peștii). Această conjuncției creează aparența unei noi stele luminoase. Astrologii evrei din Sippar, în Babilon, au prezis sosirea unui Mesia mult-așteptat într-o vreme când Saturn și Jupiter se vor întâlni. Unii astronomi au studiat analele coreene și chineze ce descriau o stea explozivă sau o supernovă care ar fi strălucit pe ceruri vreme de 70 de zile în primăvara anului 5 î.H. În ambele cazuri, poate fi considerat un semn că în lume ceva important avea să se întâmple. În oricare dintre situații, evenimentele astronomice sugerează că nașterea lui Iisus a avut loc în anii 5, 6 sau 7 î.H.

Astfel, dacă adevărata dată de naștere a lui Iisus, ar fi fost 7 î.H., acesta ar fi trebuit considerat anul 1 al Erei Creștine. Ceea ce înseamnă că întreg calendarul modern este în urmă cu 7 ani. Data pare să nu fie decât un număr inventat de om, mai exact, un număr rezultat din marea greșeală a Micului Dionisie.

Sursa: cartea “Evenimente care au schimbat lumea”, autor Rodney Castleden