Ca o boală frumoasă

De când te-am lăsat
– nu, nu în urmă,
ci doar mai la stânga
sau mai la dreapta inimii
– îți tot duc dorul
ca pe-o boală frumoasă,
în care nu crede nimeni.
De aceea,
leacuri nu-s,
doar iluzia
că nu suferim,
de fapt, de nimic,
e doar gura cu prea mulți dinți
a regretelor,
mușcând
cu poftă din amintiri
și din tot
ce-ar mai fi fost să fie.

Răspunsuri