Ca o boală frumoasă

De când te-am lăsat

– nu, nu în urmă,

ci doar mai la stânga

sau mai la dreapta inimii

– îți tot duc dorul

ca pe-o boală frumoasă,

în care nu crede nimeni.

De aceea,

leacuri nu-s,

doar iluzia

că nu suferim,

de fapt, de nimic,

e doar gura cu prea mulți dinți

a regretelor,

mușcând

cu poftă din amintiri

și din tot

ce-ar mai fi fost să fie. 

Articole asemănătoare

Sub atâtea mări

Sub atâtea mări numai distanţe sub atâtea ape numai noroi mergeam amândoi prin sălile goale îngenunchiaţi aproape în silă respirând greu unul în altu’ cu…

Oamenii mei au murit

Au murit de foame, de boală, de sclavie, într-o democrație închipuită, de nesomn, în somn, îmbuibați cu somnifere, în tranșee privind în ochi adversari imaginari,…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *