Noaptea trecută am visat un poemlung cât o pagină de revistăscris cu litere caligraficemotiv pentru care nu-l pot reproduce,îl povestesc pe scurt…Descrie-mi, Doamne ţinuturileîn care

De mult prea mult timp ţinutul nostru e închisne ţinem sufletele ca-ntr-o pânză de paianjen,viaţa noastră are prea multe coborâri şi crăpăturideşi trăim într-un mare

stau culcat cu ochii închişivisez la copilăria-mi de odinioară;o căldură interioară duios mă înfăşoară,îmi mângâie trupul bolnav şi pleoapele…e atâta linişte şi armonie în sufletul

Doar ochii tăi rămân într-ai meiatunci când înserarea dispareca o mireasă furată!La rând vin viselecu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene…e vreamea basmelor!

Umbrele cu aripi stufoase,somnolente,cuprind depărtările.La ore neştiute de nimenivine înserarea tiptilca o felină deprinsăcu întunericul…Pe un pisc al singurătăţii luişi-au întemeiat moşiacorbii şi caprele negre,exploratori

Și te-am iubit cum doar în vis Tu vei iubi odată… Și te-am atins cum nimeni altul Nu va mai ști Vreodată. Un bulgăre de

Omul e într-o continuă căutare a imortalității. Și deși conștientizează imposibilitatea atingerii acestei ținte, se complace totuși în a se amăgi la fiecare pas: prin

Cineva azi noapte a venit și mi-a răscolit tot gunoiul din inima mea! Nu m-a trezit, ci ca un hoț s-a strecurat nevăzut dincolo de

Nu era propriu-zis o cursă de prins șoareci. Încercaseră câteva, dar n-au funcționat. Unul le-a dat ideea cu borcanul: se pune un băț de chibrit

Adorm în fotoliu, cu laptop-ul în mână. Şi nici nu mă mai mir când realizez că, din nou, eul meu evadează din mine şi o