Expiră oare pașaportul către Narnia?

E o provocare pentru orice scriitor să-ți capteze atenția printr-o singură imagine creionată artistic. Cu timpul aceasta riscă să-și piardă din strălucire, să cadă în anonimat sau într-o formă de respect rece care nu mai aduce niciun beneficiu operei în sine. Deja publicul larg nu mai o gustă, a trecut la alte lucruri aflate în trend.

De aceea când spun un șifonier care odată deschis te conduce într-un tărâm magic, reacția tipică este să dai grai acestui ținut de poveste: Narnia. O operă care păstrează încă un rol de frunte în cadrul literaturii pentru copii, dar care este apreciată și în dreptul adulților datorită temelor sale complexe pe care autorul lor, le inserează printre rânduri.

C.S. Lewis a produs o epopee care a dat naștere unei literaturi secundare ce se ocupă cu disecarea ideilor, conceptelor sau locațiilor care compun fascinantul tărâm guvernat de leul neîmblânzit Aslan. Tocmai de aceea e greu să mai găsești un unghi din care să abordezi acest ciclu de cărți. Așa că rămâne să răspundem întrebării din titlu: mai este Narnia o poveste pentru zilele noastre sau e un basm învechit, buchisit în principiu doar de către savanți?

Povestea e simplă pentru cei care nu au ajuns încă să deschidă măcar un volum din cele șapte. Există un tărâm departe de planeta noastră ce poartă numele de Narnia. Acolo întâlnești animale vorbitoare, făpturi mitologice și oameni care își duc traiul. Dar pământeni, în special copii, pătrund din timp în timp acolo și au aventuri ce schimbă destinul acelei țări.

Odată poate fi vorba de înfrângerea unei Vrăjitoare Albe care aduce o iarnă eternă asupra Narniei. Altădată un uzurpator ce plănuiește distrugerea vechilor locuitori sau o călătorie până la capătul lumii. Prima și ultima carte reprezintă capetele existenței pentru Narnia, descriind geneza înfăptuită de Aslan, dar și sfârșitul apocaliptic adus la îndeplinire de același Leu.

Fără a pretinde că urmărește complexitatea tematică a Pământului-de-Mijloc, de exemplu, Narnia reușește să se păstreze surprinzătoare cu fiecare carte pe care o deschizi. Scenariile nu se repetă, provocările sunt noi și suficient de primejdioase pentru a stârni un fior de teamă și curiozitate pe măsură ce dai pagina.

Personajele, în marea majoritate copii, trec prin experiențe care au rol în maturizarea lor și dobândirea de virtuți folositoare. Alături de ei apar personajele narniene, mentori de încredere care indică o cale eroică și dreaptă ce trebuie urmată cu necesitate. Rivalii lor sunt aprigi și înspăimântători, făcând orice pentru a birui.

Lewis reușește să cuprindă în cărțile sale acel spirit de aventură, de roman cavaleresc, care te îndeamnă să visezi cu ochii deschiși. Ai același impuls pe care-l simți când citești vreo aventură a celor trei mușchetari, iar altădată ai impresia că te găsești pe corabia lui Ulise rătăcind în drumul său spre casă.

Evident Narnia este recunoscută și pentru temele creștine pe care autorul le integrează și fără de care nu poate funcționa ca atare. În măsura în care Tolkien așază un voal discret peste credințele sale, Lewis le prezintă în lumină strălucitoare. Nimeni nu se poate înșela despre identitatea lui Aslan sau nu poate rata semnificația actului de mijloc al cărții Leul, Vrăjitoarea și Șifonierul.

Cu toate acestea, le văd mai degrabă ca pe fundația pe care este zidit tărâmul Narniei și nu ca pe un argument ostentativ la adresa cititorului. Lewis aduce la realitate ideile care îi motivează filosofia de viață, fără a le impune brutal. Cititorul poate să se bucure de un set de povești interesante fără a iniția o discuție despre acest unghi.

Trăgând linia, mai rămân doar concluziile. E Narnia o carte doar pentru copii sau e ceva mai mult în dreptul acestor șapte volume îmbibate cu aventură și frumos? În dreptul meu aș putea spune că aceste cărți merită o șansă chiar dacă nu ne mai încadrăm în categoria numită mai sus.

Am citit cele șapte cărți de două ori. Odată, când am fost la liceu, iar a doua oară, zilele acestea. Cu toată prejudecata pozitivă pe care aș avea-o, nu văd știrbită reputația Narniei. Sunt genul de cărți care ne aduc aminte de copilărie și aventurile pe care ni le imaginam la acea vreme. Poate fi și efectul unor vremuri în care joaca era legată de aerul liber și de limitele creativității de copil.

Dar cred că Narnia poate să găsească loc în lista de lectură a celor dornici de ceva nou. În zilele noastre au trecere eroi cu trecut întunecat, care au un interes ascuns, imperfecți. Ca o contrabalansare e folositoare lectura unor cărți precum cele din seria Narnia pentru a redescoperi acei eroi naivi, onorabili, care ne aduc aminte cât de sus putem ajunge atunci când ne așezăm în spatele unui ideal înalt. Și lista motivelor rămâne deschisă, tot așa cum ușa șifonierului este la îndemâna celor care vor să accepte provocarea.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/-iK6ZxQC6EU