Secolul singurătății, Noreena Hertz

Probabil singurătatea este unul din cele mai comune sentimente în dreptul oamenilor. Fiecare dintre noi, chiar și extrovertitul înconjurat de prieteni și capabil să intre în discuție cu oricine, ajunge să simtă din timp în timp acest spectru al separării. Într-un fel e natural, pentru că o viață de activitate și împărtășire continuă ar ajunge să fie suprasolicitantă pentru organismul uman.

Dar mai comun epocii noastre este fenomenul opus. Nu ne mai conectăm atât de ușor cu cei din jurul nostru și ne simțim tot mai singuri. Zilele acestea am putea da vina pe pandemie, pe măsurile sanitare care ajung să rupă fibra socială, dar dacă suntem sinceri, totul a început dinainte.

Aceasta este și premisa de la care pornește autoarea Noreena Hertz în cartea sa Secolul singurătății. O pledoarie pentru relațiile interpersonale. Am știut că vreau să citesc cartea doar văzând titlul. Dar un astfel de volum are multe de spus nu doar unui introvertit, ci oricui are urechi să audă un mesaj incomod.

Doamna Hertz reușește în 300 de pagini să facă o radiografie de mare profunzime a acestui fenomen care ne însoțește de decenii și care s-ar putea agrava în anii ce vor veni dacă nu va exista o schimbare. Cartea strânge laolaltă unsprezece capitole în care singurătatea este analizată din mai multe unghiuri.

Ceea ce aduce un plus cărții este fața umană pe care o oferă problemei. Fiecare argument este sprijinit nu de o rezoluție abstractă, ci de o poveste de viață. Când ni se vorbește despre oamenii singuri, ajungem să-i descoperim pe nume, pe aceia pe care i-a intervievat încercând să înțeleagă cum am ajuns în situația actuală.

Premisa originală a cărții este că în spatele crizei prezente se află ascensiunea capitalismului neoliberal, la începutul anilor 1980. Prin acesta s-a încurajat o economie de piață brutală, nedirijată, care a recompensat un stil de viață bazat pe succes și individualism, respingând ideea de comunitate și de conlucrare.

Dincolo de acest fundal socio-economic se află o țesătură vastă de factori care ne-au făcut mai singuri. De la felul în care birourile în care lucrăm sunt organizate, invitând la tăcere și nu la small talk și până la arhitectura urbană care descurajează legăturile interumane. De la controlul sever la locul de muncă la efectele nocive ale rețelelor de socializare, de la perspectiva robotizării societății și până la efectele politice ale singurătății, fiecare reprezintă o altă cărămidă într-un edificiu gol, imens și izolant.

În principiu Hertz oferă în fiecare capitol spațiu suficient ca fiecare temă să fie expusă pe larg și înțeleasă ca atare. De asemenea ea permite ca ambele fațete ale problemei să fie explorate pe-ndelete. Roboții ar putea să ne facă să scăpăm de singurătate și să ne ofere stimulii de care avem nevoie, dar în același timp ne-ar putea rupe complet de ceilalți oameni care ne înconjoară și care nu sunt dispuși să ne asculte dorințele la fel ca un robot programat să facă totul după voia noastră.

După ce vei termina de citit cartea ai putea să simți un sentiment de dezamăgire sau de adâncire a nesiguranței. E ușor să te regăsești în unele situații, mai ales cei care trăiesc singuri într-un apartament, aleg comfortul unui ecran în locul interacțiunii umane sau care văd dispariția micilor magazine înlocuite de puncte de desfacere a marilor corporații.

În cele din urmă autoarea oferă și soluții. Unele țin de o implicare mai mare a guvernului în activitățile economice și sociale pentru a încuraja dezvoltarea organică a unor comunități puternice la nivel local. Unele depind în întregime de voința noastră de a trăi într-o lume mai puțin izolată. Putem avea impresia că suntem pe muchie înclinând când înspre rezolvare, când înspre păstrarea situației actuale.

Secolul singurătății e o carte-rețetă de mare angajament. Ne ajută să ne identificăm boala și o spune pe nume. Putem cu ușurință să ținem alături o foaie de hârtie și să scoatem idei pe care să le punem în aplicare. Reprezintă pentru cititor un moment de introspecție și de decizie, dacă vrea să scape din acest ciclu al singurătății sau este mulțumit cu felul în care își duce viața.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/kX9lb7LUDWc