Timpul vindecă totul

Se spune că timpul vindecă totul, dar timpul are propriile metode de a face asta. Uneori ți se pare că el, timpul, te adâncește într-o suferință și mai mare, una din care nu mai ai nici puterea de a striga.

Strigătul tău devine mut, nu din cauză că-ți lipsește forța de a spune ceva, ci din cauză că-ți lipsește curajul de a mai încerca încă o dată… Începe să-ţi fie teamă de lipsa răspunsului.

Alteori timpul îți oferă un cadou neașteptat și primești într-o singură clipă tot ce ai sperat să primești în ani de zile. Atunci înțelegi dintr-odată magia vieții. Și începi să te gândești că toți cei aflaţi în suferinţă primesc astfel de cadouri.

Timpul, însă, ne vindecă în funcție de niște criterii pe care le ține secrete. Vindecarea vine, cu siguranță, pentru fiecare dintre noi chiar dacă nu suntem suficient de merituoși sau de virtuoși.

Atunci când credem că nu mai avem șansa de a trece peste suferință începem să uităm… Uităm de cei care ne-au rănit. Uităm că am plâns atât de tare. Uităm că am pierdut ființe pe care le-am iubit atât de mult. Uităm că am trăit o iubire neîmpărtășită.

Uitarea este surpriza pe care ne-o oferă timpul. Pentru a ne ajuta să mergem mai departe. Uitarea este cadoul! Unii îl primesc mai devreme, alții mai târziu.

Cine suntem noi să forţăm timpul să ni se supună? Trebuie doar să așteptăm…

Asta chiar putem face!