Categorie: Literatură

dramaturg
Monica Andrei

Alexandra ARES- Prin ceea ce scriu, caut să ating imaginația celorlalți

Interviu cu scriitoarea Alexandra ARES. Alexandra Ares este o scriitoare extrem de talentată, frumoasă și tenace. Scrie cu aceeași pasiune romane, dar și piese de teatru. Putem spune, că plamaresul ei este bogat, pentru că are deja o operă, premii obținute, succes în România, dar și în America.

Mihai Eminescu
Monica Andrei

Mihai EMINESCU: „Nu cunosc mândrie mai mare decât să fii român”

„Orașul Bucuriei”, în care a trăit o bună parte din viață Eminescu când a lucrat la “Timpul”, din epoca ce trăia sub vraja romanțelor și a valsurilor, era destul de mic ca întindere, cu străzi neregulate și cartiere numite mahalale. Arăta ca o „savană de grădini”, după cum îl descrie Paul Morand în a sa carte despre București, și se dezvolta în jurul unei străzi numită “Pod”, apoi “Cale” (Calea Victoriei de azi). Fiecare biserică era înconjurată de o grădină, în jurul căreia s-a dezvoltat un cartier. Fiecare casă cu doar un etaj avea o grădină.

Mihai Eminescu
Monica Andrei

Ultimii pași ai lui EMINESCU pe străzile din Bucureștiul de secol XIX

Povestea celor care au existat şi au dispărut într-un Bucureşti de secol XIX prinde viaţă prin ecoul paşilor lui Mihai Eminescu. Pe unele străzi a trecut, pe altele a locuit, însă numai o veche stradă bucureșteană păstrează amintirea ultimilor pași ai poetului nostru național. Străzile durează în timp mai mult decât oamenii. Ele adună case, amintiri şi paşi.

Anton Bacalbașa
Monica Andrei

I.L. CARAGIALE și “Moftul Român”

În 24 ianuarie1893 a fost publicat la Bucureşti, primul număr al revistei umoristice şi literare „Moftul român”, sub conducerea lui Ion Luca Caragiale (director) şi Anton Bacalbaşa (prim-redactor) (24.I/5.II).

Eminescu pribeag
Monica Andrei

EMINESCU și lumea vie a teatrului

La bacalaureat, la proba de limba română am avut subiect din opera lui Eminescu. Se întâmpla înainte de Revoluția din decembrie 1989. După mulți ani, am dat admitere la Facultatea de Teatru, iar la proba de limba română, am avut de scris despre un subiect din opera lui Eminescu. În facultate, la cursul de istorie a teatrului românesc, am aflat despre acea bucată din viața lui Eminescu, pe care comuniștii o ascundeau. Se spunea ceva despre niște ani de pribegie ai poetului. Și nu știa cineva despre acei ani de pribegie. Chiar despre acei ani vă povestesc acum. În liceu n-am dormit cu volumul de poezie a lui Eminescu sub pernă, însă l-am cunoscut pe anticarul Dumitru Grumăzescu, care venise de la Iași, cu o expoziție omagială la muzeul orașului, cu desenele care purtau semnătura lui Bordenache. Mi-a prezentat un altfel de Eminescu. De atunci am început să-i iubesc poezia, deși mă aflam încă în epoca comunistă.