Ultimele zile de festival internațional de teatru, la Pitești!

Ediția a IV-a,  a Festivalului Internațional  de Teatru „Liviu Ciulei”, a avut loc între 1 – 30 noiembrie 2025,  la Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești, județul Argeș.

Am ajuns la finalul festivalului, în ultimul weekend din noiembrie, în Piteștiul ploios cu superbul târg de Crăciun în fața Teatrului “Alexandru Davila”. Am pășit cu smerenie pentru prima dată în teatrul piteștean, patronat de Alexandru Davila, care arată ca un monument impunător și rece în exterior, dar ca o bijuterie în interior.

E un loc unde vrei să afli povești, să mai vii să vezi spectacole, să ajungi la festival.  Te întâmpină ambianța plăcută, cu muzică în surdină, afișe de spectacole, cu poze și actori, lumina superbă ce te întoarce în timp, te face să visezi, apoi oamenii care te așteaptă și se bucură că ai venit, vor să mai revii. Sala de spectacol are un balcon rotund de jur împrejurul ei și fotolii de pluș, necesare confortului spectatorului, o reală strategie de marketing.

Meritul pentru atmosferă este al echipei teatrului, dar mai ales a celor doi directori: actorul și regizorul Dan TUDOR, managerul general și al teatrologului Dan Marius ZARAFESCU, directorul general adjunct al teatrului.

Pe tot parcursul Festivalului Internațional de Teatru ”Liviu Ciulei”, în holul teatrului am admirat superba expoziție de scenografie a Soranei Țopa: ”(De)ochiul Adevărului”.

Pășind în interior, mi-am adus aminte de toată biografia lui Davila, m-am simțit de parcă l-aș fi întâlnit, că e acolo, veghează teatrul, așa cum o făcea și în viață. Pentru că Wikipedia românească prezintă multe date eronate, în multe domenii ale cunoașterii, îmi permit din nou să o contrazic, rezumând biografia lui Davila pe scurt.

Alexandru DAVILA, născut în 12 februarie 1862, la București, în Principatele Unite Române  a decedat în 19 octombrie 1929, la București, a fost directorul Teatrului Național din București, din 1905 până în 1909.

Perioada rămâne în istoria teatrului românesc și a Teatrului Național din București, ca “epoca Davila” pentru că atunci, Alexandru Davila face niște lucruri importante: reia dramaturgia lui Caragiale în repertoriu, îl numește director de scenă pe Paul Gusty (1859-1944), intră în conflict cu actorul I.C. Nottara, are loc prima și ultima grevă a actorilor.

Ne aflăm într-o epocă când teatrul era politizat, cade guvernul se schimbă și directorul Teatrului Național din București. Tot repertoriul teatrelor ce jucau prin vechile grădini bucureștene era aprobat și semnat de Comisia Theatrelor, evident și directorul Teatrului Național.

În 1902 are loc la Teatrul Național din București, premiera spectacolului cu piesa Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, cu Agatha Bârsescu în rolul Clarei și I.C. Nottara în rolul Vlaicu Vodă. Interpretări magistrale, succes fulminant la public, sala plină, iar cele șase reprezentații declanșează valuri de bârfe și intrigi în târg.

Cafeneaua de peste drum de teatru, de lângă “madam Briol”, vestita croitoreasă de lux a epocii, din Piața Teatrului Național, intră în priză, iar Davila în centrul atenției. Și tot Bucureștiul vorbește numai despre succesul Davila de la teatru.

Câțiva invidioși ai societății bucureștene nu suportau că Davila e frumos, deștept, talentat, spiritual, autor dramatic, tânăr și mai ales boier. Avea 40 de ani. Și mult succes!

În 11 ianuarie 1905 se schimbă guvernul. Gheorghe Cantacuzino conduce noul guvern conservator.  În 01 februarie 1905 este semnat decretul de numire a lui Davila ca director general al teatrelor în Comitetul Theatral, devenind astfel și directorul Teatrului Național.

Când Davila ajunge director în Teatrul Național din București, renunța să-și ducă viața printre morga, bărbile și mustățile false din diplomație, în favoarea mirosului de butaforie și a pânzei vopsite din culisele teatrului.

E regizorul, actorul, omul de lume căruia “i-a fost scris să nu poată trăi fără mirosul de mastic și pânză vopsită al culiselor”, după cum scrie Ioan Massoff în “Istoria Teatrului Național din București 1877 – 1937”.

Fostul dramaturg, poet, prozator și lingvist roman avea teatrul în sânge și era peste tot:în culise, în scenă în sală, iar cât a condus teatrul s-a ocupat și de regia artistică și de cea tehnică.

Iată cum îl descrie Victor Eftimiu în ale sale memorii: “Metteur-en-scene, Alexandru Davila, în curent cu ceea ce se făcea aiurea, introducea și la noi maniera în vogă la Paris, Berlin sau Moscova, realismul pe care Antoine [André Antoine (1858 – 1943) a fost un actor, director de teatru și regizor de film francez, care a fondat Théâtre Libre în Paris în 1887] în plină glorie, Max Reinhardt la debutul carierei și Stanislavski încă necunoscut Occidentului îl învățase de la Otto Brahms, directorul Teatrului Lessing din capitala Prusiei.(…) Aristocrat din fire, poet prin vocație, Alexandru Davila n-a căzut în exagerările verismului. Nici nu i le-ar fi admis publicului său, lume în care acest răsfăț al saloanelor a stârnit un mare interes pentru spectacol. Premierele Teatrului Național erau locul de întâlnire a elitei bucureștene și e păcat că nu li s-a păstrat și mai târziu un ton ales, de festivitate.” (Victor Eftimiu – Portrete, Amintiri, 1935, p. 76)

Alexandru Davila iubește teatrul, intuiește ce vrea bucureșteanul să vadă în scenă, distribuie actori valoroși în spectacole, formează actori, umple sala cu spectatori, căci mulți ani la rând s-a simțit o mare criză de public în teatrul bucureștean, deoarece se jucau spectacole în franceză și italiană, prea rar în limba română.

Are trecere în rândul politicienilor, este prieten cu Take Ionescu (Take – diminutivul de la Dumitru) (1858-1922) una din marile figuri ale baroului din secolul al XIX-lea şi unul dintre marii oratori la bară, în politică, la tribună, în Parlament pe care i-a avut Bucureştiul.

„Tăchiță Gură de Aur” cum i se spunea, era  bărbatul cult și inteligent, fost ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor (1891-1898), ministru de finanțe (1904-1907), ministru de externe (1912-1914), președinte al Consiliului de Miniștri (1921-1922); prim-ministru al României doar o lună, prin 1922. Take Ionescu a iubit toată viața: femeile, animalele sale de companie (ursul, maimuța, mai mulți câini și niște căprioare), avocatura și partidul.   A fost căsătorit de două ori și a murit stupid, în urma unei intoxicații, după ce a consumat stridii la Roma.

Din prietenia cu Take Ionescu, Alexandru Davila reușește ceva extraordinar pentru actori: să aprobe acea dispoziție, prin care, actorii Naționalului bucureștean să-și ia lefurile la timp, nu numai în cursul stagiunii, ci și tot anul. Stagiunea la Național era de câteva luni, din septembrie până în mai.

Pentru că este autoritar și novator în meserie, privind dotarea tehnică, scenografia, Alexandru Davila intră în conflict cu I.C.Nottara. Dă indicații de regie în prezența lui I.C. Nottara, care era director de scenă. Actorul primisese un rol secundar într-un spectacol, nu-i convine, ascunde nereușita, pledează pe faptul că Davila se bagă peste el la scenă. Morocănos, își dă demisia, pleacă din teatru, actorii intră în grevă, căci îl vor înapoi.

Alexandru Davila are teatrul în sânge, îndrumă, animă, e când în scenă sau culise, apoi în birouri. Se retrage din teatru, prin demisie, la începutul lui 1909 pentru că nu reușește să obțină bugetul de care avea nevoie.

În plină forță creatoare, cu succes colosal la public, i se înscenează un asasinat nereușit. Lovit în timp ce dormea, după acea seară fatidică de 13 martie, va zace paralizat și în scaun cu rotile până la marea trecere, cam zece ani.

Ne aflăm în 2025. În teatrul care-i poartă numele, cu echipă de nădejde și doi manageri dedicați teatrului, între 1 – 30 noiembrie a.c., a avut loc  ediția a IV-a a  Festivalului Internațional  de Teatru „Liviu Ciulei”. Festivalul care poartă numele unui alt creator de teatru și regizor pe patru continente,  a avut ca temă|: IUBIREA CAPTIVĂ.

Ioan Liviu CIULEI s-a născut în 7 iulie 1923, la București, România și a  decedat în 25 octombrie 2011, la München, în Germania. Celui care trebuia să devină după dorinţa tatălui său făuritor de case, palate, biserici, în niciun caz actor, i se prezice, încă de la examenul de absolvire că „va face carieră în teatrul nostru, după felul cum a jucat în «Îmbrăcaţi-i pe cei goi» de Luigi Pirandello“ scria Petru Comarnescu în ziarul „Timpul” din 20 iunie 1946.

Actorul și managerul de teatru, regizorul Dan TUDOR iubește teatrul la fel de mult ca Alexandru Davila. E tenace ;i ambițios. Intuiește ce vrea piteșteanul, face spectacole de succes la public, păstorește două festivaluri mari. Adună în teatru pe toată lumea și elitele Piteștiului. La festival spectacolele s-au jucat cu sala plină. Am văzut în foaier oameni cu bucuria pe chipul lor, că vin la teatru.

Desfășurat în fiecare weekend din noiembrie, festivalul internațional organizat de instituția amintită, cu sprijinul oferit de Consiliul Județean Argeș, curatoriat de către Claudiu Groza, a prezentat zece spectacole valoroase, ale teatrelor din țară și din străinătate, atent alese după aceeași temă.

Ne spune despre cum a evoluat teatrul de când îl conduce, doamna Silvia Grigore, o spectatoare fidelă, a teatrului, dar și a festivalurile teatrului piteștean:

Silvia GRIGORE: “De când este domnul Dan Tudor director este mult mai plăcută atmosfera în teatru. Teatrul Davila a avut înainte o experiență mai puțin plăcută în timpul fostului director. Nu dau nume. Acum este o atmosferă de sărbătoare la fiecare spectacol. Domnul Tudor e permanent în foaier, este muzică, sala plină la toate spectacolele. Sunt un mare consumator de teatru, întotdeauna am avut prieteni în teatru și în staff, am venit cu drag la teatru. S-au pus în scenă spectacole minunate, iar festivalul de acum a fost excepțional. Mi-am luat bilete la aproape toate spectacolele, am venit cu prietenele mele. Am văzut aproape toți actorii, sunt în personaj, foarte talentați. Știu despre fiecare unde ce a jucat. Vin cu drag la teatru. Noi piteștenii venim cu drag la teatru.”

Semnând condica în teatrul în care lucrez, îmi fac meseria în timpul liber și în concediul de odihnă, am ajuns la festival la ultimele două spectacole. Am regretat că nu am putut ajunge la toate spectacolele din fiecare weekend.

Am văzut CORPUL FEMEII CA UN CÂMP DE LUPTĂ, de Matei Vișniec, în regia lui Irakli Gogia,  spectacol al Teatrul Dramatic de Stat „Sandro Akhmeteli”, Tbilisi, din Georgia, având în distribuție două actrițe extrem de talentate: Gvantsa Kandelaki și Sofia Sebiskveradze.

Un spectacol puternic, cu emoții de toate felurile, cu două actrițe ce joacă în rolul personajelor Dora și Kate. Dora e desculță are un tatuaj cu înaltă tensiune pe glezna stângă, părul lung. Kate e încălțată, dar poartă o cască pe cap, semn că nu are păr. Spectacolul s-a jucat în scenă, iar cele două actrițe mult prea aproape de public. E fascinant să le privești lacrima, grimasa, râsul, să le simți pașii în plexul solar, să le vezi corpul cum joacă toate emoțiile din textul lui Vișniec. Dacă ochii actorului pot minți în scenă, corpul nu minte niciodată. Nu poate.

Am văzut un spectacol cu o viziune estetică interesantă, cu teme despre: comunism, viol, moarte. Și corpul femeii ca un câmp de luptă.

Expresive și frumoase amândouă actrițele, în scenă. În costume asemănătoare, cele două actrițe rostesc cuvântul viu în limba lor, georgiană, cu traducere pe ecran în limba română. Impresionează prin ritm, vibrație, energie, transfigurare artistică. Și-au meritat din plin aplauzele.

Înainte de a vedea al doilea spectacol “FRUMOASĂ ȘI COOL”, am avut plăcerea să moderez lansarea de carte “Utopi.  Pentru secolul XXI”, a autoarei Alexandrei Ares, la care a participat actrița și regizoarea Diana LUPESCU. O carte de zile mari, cu piese de teatru scrise în ritm captivant, ofertantă pentru actori, și regizori, cu subiecte din zilele noastre, în ton cu tema festivalului. 

Volumul conține trei piese de teatru:  “Hotel Cosmos: Elon Musk merge pe Marte”, “Banca Imaginației”, și “Youthtopia”. Cartea a fost publicată la Editura Junimii, în 2025. Piesa de teatru „Youthopia” a primit Premiul “I.L. Caragiale” al Academiei Române în 2024.

Al doilea spectacol, comedia FRUMOASĂ ȘI COOL,  de Alexandra Ares, în regia și ilustrația musicală a lui Alexandru GRECU, este spectacolul unde semnează scenografia Ecaterina Salimova, iar coregrafia: Dumitru Tanmosan, o producție a Teatrului „Alexandru Davila”, Pitești în parteneriat cu Teatrul Național „Satiricus I.L.Caragiale”, Chișinău.

Un spectacol  în care au evoluat excelent actorii: Luana Lute, Ira Cazac, Natalia Lupăcescu, Florin Dobre, Vlad Popescu, Marius Furtună, Pavel Lupăcescu.

FRUMOASĂ ȘI COOL de Alexandra Ares, – spectacol realizat după piesa de teatru „Frumoasa adormită şi trezită” – este povestea unei femei cu ale ei relații sentimentale, care-i marchează viața și-i arde sufletul. Capcanele prin care trece Onda ridică oricărei femei întrebări esențiale.

Orice femeie se regăsește în povestea Ondei, pentru că e o poveste a zilelor noastre, trăită de orice femeie indiferent de vârstă, care pendulează între a fi și a supraviețui în orice relație umană cu un soț bătrân și bogat, sau cu un șofer protector și tăcut, sau cu un bărbat confident. Sala plină a aplaudat frenetic și a scos actorii la rampă de mai multe ori. Semn de bucurie și sărbătoare. Bravo, regizorului Alexandru Grecu! Bravo, Alexandra Ares!

Desfășurat în fiecare weekend din noiembrie, Festivalul internațional “Liviu Ciulei”, este organizat de instituția amintită, cu sprijinul oferit de Consiliul Județean Argeș. Anul acesta a fost curatoriat de către Claudiu Groza. Programul a prezentat zece spectacole valoroase din punct de vedere estetic, ale teatrelor din țară și din străinătate, atent alese după aceeași temă. Regret că n-am primit un comunicat de presă, sau un album al festivalului, ca să le amintesc aici, iar în site-ul teatrului n-am putut intra sa fac copy/paste programul festivalului în timpul scrieri acestui articol.

Teatrul Alexandru Davila din Pitești în festival internațional!

Bravo pentru festival! Aplauze din tot sufletul!

Doresc Teatrului “Alexandru Davila” la cât mai multe premiere cu succes la public și festivaluri reușite!

Să ne vedem cu bine în anul 2026!