Dependenţa de televizor

Auzim adesea de fenomenul de dependenţă faţă de anumite substanţe sau chiar faţă de televizor, însă probabil nu devenim conştienţi de pericolul real până cand nu vedem cifre, studii şi experimente sau uneori nici chiar atunci nu suntem afectaţi, pasivitatea pe care o cultivăm lăsându-ne reci în faţa faptelor. Ne surprinde comportamentul omului dependent de alcool sau droguri sau alte substanţe şi adesea il compatimim, dar de ce nu ne surprinde când nu putem respira faţă să apăsăm pe buton? Sau de ce nu ne surprinde că nu putem să trăim o zi fără să urmarim cel puţin ştirile, simţindu-ne scoşi din programul nostru şi trezindu-ne deprimaţi?

 De ce nu ne miră faptul că scumpul nostru copil se trezeşte şi primul lucru e să pornească cutia fermecată? Ar trebui nu numai să ne mire ci să ne trezească conştiinţa tocită de pasivitatea impusă de media şi să ne facă capabili de a distinge principiul utilizării: cine pe cine foloseşte. Utilizăm televizorul pentru nevoile noastre şi pentru a lua informaţiile care ne interesează sau suntem folosiţi noi de el? E un fel de parafrazare a conceptului „mâncăm pentru a trăi sau trăim pentru a mânca.”

Realizând diferite experimente şi făcând studii pe diferite persoane, Charles Winick de la City University din New York, punându-i pe oameni să renunţe la televizor pentru o saptamană sau o lună a ajuns la concluzia că în primele trei, patru zile, cei mai mulţi se confruntau cu dificultatea de a rezista, apărând manifestări de nervozitate, nelinişte şi agresivitate, oamenii plictisindu-se şi simtindu-se iritaţi şi anxioşi. În cea de-a doua săptămână se ajungea la o oarecare adaptare la noua situaţie, însă se întampinau din nou dificultăţi foarte mari. „Stările prin care trec în primele zile sau chiar săptămani sunt foarte asemanătoare cu cele pe care le întâmpină o persoană dependentă de o substanţă (băutură, drog, ţigară etc ) sau un comportament anume, când vrea să renunţe la ele.”[1]

Oamenii se dezlipesc cu mare greu de televizor, aceasta este şi concluzia psihologilor. Cei mai mulţi nu pot trăi o zi fără să devină irascibili, nervoşi şi certăreţi în absenţa televizorului. „datorită studiilor întreprinse de o seamă de psihologi şi sociologi din toată lumea, dar mai ales din America, astăzi, nu mai există nici un dubiu că vizionarea TV sau navigatul pe internet sunt obiceiuri care, în timp, pot crea sindromul de dependenţă cu toată simptomatologia ce-l caracterizează.”[2]

Maria Winn, un cunoscut psihopedagog american, studiind problema efectului avut de televiziune în viaţa copiilor, constată că există similaritate în ceea ce priveşte consumul de droguri şi consumul TV, aceasta din urmă având ca efect spălarea creierului şi adâncirea conştiinţei într-o stare nenaturală. Se pare că şi McLuhan împărtăşeşte concluziile la care ajunge Maria Winn, vorbind de „mijloace normale de uşurarea tranziţiei culturale, precum şi o scutatură spre vârtejul electric.”[3] Vârtejul electric are de-a face aici cu compararea stării de excitare provocată de consumul de droguri cu impactul cu mijloacele electrice.

Dacă este analizat în profunzime fenomenul dependenţei de televizor, se constată o mare asemanăre în privinţa caracteristicilor cu consumul de droguri. Atât în cazul vizionării TV cât şi în cazul consumului de droguri ne confruntăm cu stare de relaxare, prezenţa preponderentă a undelor cerebrale alfa şi modificări semnificative în chimia creierului. Raţiunea este slăbită, spiritul critic, logica şi analiza sunt diminuate în cazul vizionării TV.

În ceea ce priveşte consumul de droguri, procesele raţionale sunt reduse mult, până la suspendare în funcţie de natura drogului. Voinţa este temperată, experienţa minţii find una pasivă, iar atenţia fiind captată semihipnotic atunci când privim la televizor. Voinţa este anulată, mintea este complet absorbită, prizoniera lumii imaginilor atunci când o persoană consumă droguri.

Omul vede lumea reală prin imaginile de la televizor, iar în al doilea caz apare o distorsiune în percepţia lumii reale, fenomen care poate merge până la halucinaţii vizuale şi auditive. Imaginaţia deserveşte procesul vizionării, controlul acesteia fiind preluat de imaginile proiectate prin vedere direct pe ecranul interior al minţii.

Imaginaţia narcomanului este subordonată exclusiv fenomenului halucinatoriu; nu se mai poate vorbi de existenţa unui control conştient al procesului imaginativ. Pe parcursul vizionării, se crează o breşă la nivelul subconştientului, inhibându-se totodată controlul raţional al imaginilor ce pătrund înlăuntrul minţii. Peretele despărţitor dintre conştient şi subconştient este complet înlăturat; imaginile sau nălucirile inconştientulu inundând mintea, în cazul dependentului de droguri.[4]

Iată cum vraja televizualului învaluie omenirea creând omul drogat al seolului XXI, om care ar fi trebuit să fie la un nivel mai înalt de inteligenţă faţa de cel de epocă. Se pare însă că trăim în societatea modernă şi suntem înconjuraţi la tot pasul de tehnică, dar avem acelaşi comportament preistoric.      

Urmărind mai departe analogia dintre vizionarea TV şi consumul de droguri, observăm cum cea dintâi experienţă  produce o emoţie puternică: fascinaţie, plăcere sau spaimă, sentimentul puterii; în al doilea caz confruntându-ne cu emoţie, plăcere sau sentimentul plăcerii ce copleşesc mintea, anesteziind aproape în întregime simţul sau percepţia realităţii.

În cazul vizionării excesive apare fenomenul de dependenţă a cărei intensitate este proporţională cu numărul orelor alocate zilnic televizionării. Consumul de droguri produce dependenţa în funcţie de cantitatea narcoticelor consumate. În primul caz, efectul puternic dispare odată cu închiderea televizorului sau îndepărtarea ochilor de pe ecran, iar în cel de-al doilea efectul dispare pe masură ce drogul se elimină din organism.

În comparaţie cu situaţia în care se renunţă brusc la televizor, stările de sevraj – anxietate, depresie, nelinişte, agitatie, nervozitate – care apar după eliminarea drogului sunt foarte intense. Viziunea este limitată la suprafaţa micului ecran, iar în ceea ce priveşte drogurile viziunea ocupă întregul câmp vizual, fiind dominat întregul orizont al minţii.

Imaginile de la televizor pot avea corespondenţă în realitate, pe când imaginile consumatorului de droguri sunt îndeosebi ficţionale, fantastice sau apare o percepţie distorsionată a realităţii.[5] Dacă nici aceste asemănări clare nu ne pot convinge de pericolul iceberg-ului aflat în imediata noastră apropiere astfel încât să ne facă să dăm un semnal SOS creierului, atunci nu stiu ce ne-ar mai putea convinge. Probabil că nici măcar studiile şi experimentele nu sunt destul de convingătoare uneori sau şi dacă sunt convingătoare nu au puterea magică a televizualului de a ne transpune într-o anumită stare.

Aceasta este realitatea prezentă, o realitate dramatică, însă nu atât de dezastroasă în cuvinte pe cât de copleşitoare în fapte concrete. Un subiect atât de mult abordat de sociologi şi psihologi şi totuşi atât de evitat de noi din cauză că se interpune între dorinţele şi alergarea noastră după plăcere. Se pare că dăm curs instinctelor şi pasiunii, lăsând laoparte raţiunea.

Trăind prezentul acesta sumbru să ne gândim puţin la perspectiva unui viitor mult mai întunecat: „Permiteţi-mi să afirm că în viitor se vor concepe programe de schimbare nu numai pentru zona conştientului, ci şi a subconştientului. S-ar putea scrie un soi de povestire science fiction despre viitorul conştiintei, despre viitorul subconştientului, despre viitorul unei erodări.”[6] În concluzie viitorul nu sună bine… mai ales că vorbim aici de viaţă şi nu orice viaţă ci de viaţa noastră şi a copiilor noştrii.

[1] Virgiliu Gheorghe.vol.1 “Faţa nevazută a tele-viziunii”, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi, prefaţă de Ilie Bădescu, Bucureşti, editura Evanghelismos 2005 p. 161

[2] Ibidem p. 162

[3] Ibidem p. 199

[4] Virgiliu Gheorghe.vol.2 “Revrajirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desrindem de televizor”, Bucuresti, editura Prodromos 2006 p. 202

[5] Ibidem p. 203

[6] Marchal McLuhan 1960

sursă foto: www.descopera.ro