Dune, primul pas. O introducere

Unul din factorii care atrag cititori către genul Science Fiction este capacitatea de a inventa lumi noi. Autorii nu sunt limitați de timp, spațiu și uneori de unele legi ale universului, dând frâu liber imaginației și construind o poveste ce depășește așteptările celor ce iubesc cititul.
Nu întotdeauna a citi un roman SF este ușor. Tocmai acest cec în alb prin care se pot crea lumi noi pune dificultăți cititorului nepregătit pentru o călătorie dincolo de limitele familiarului. În unele cazuri, povestea încorporează puține elemente stranii, care sunt explicate suficient pentru a nu deranja plăcerea lecturii.
Alte cărți, cum este cazul Dune a lui Frank Herbert, au la final un glosar în care sunt explicați termenii născociți în limbile imaginației. Și totuși, în această profunzime a imersiunii stă frumusețea și atemporalitatea cărții. Mulți cititori vor fi îmbiați de pelicula lui Denis Villeneuve care va apărea (sperăm) în toamna acestui an în cinematografe. Pentru cei care vor să descopere universul îmbibat în mirodenie, e nevoie de câteva noțiuni fundamentale încă înainte de a deschide cartea.
Universul Dune este localizat într-un viitor foarte îndepărtat. Chiar și într-o cronologie vagă propusă de Herbert, sau de cei care-i studiază opera, există 10.000 de ani de expansiune stelară necontrolată, urmată de instaurarea unui Imperiu Galactic. Astfel, ne găsim la peste 20.000 de ani prezentul nostru, într-un sistem ce are în frunte un Împărat și un consiliu al marilor Case numite Landsraad.
Cel mai important eveniment din istoria galactică este Jihadul Butlerian. Este punctul de cotitură care face ca orice mașină gânditoare (computer) să fie interzisă, datorită oprimării și unei stări de apatie ce a cuprins umanitatea din cauza lor. Ca urmare a acestui război se va ajunge mai ușor la un Imperiu unic condus de familia nobiliară Corrino și la instaurarea unui sistem feudal la nivel stelar.
Ca urmare a evenimentelor umanitatea trebuie să suplinească absența mașinilor. Astfel se va naște o școală care antrenează mintea și produce oameni cu abilități de calcul impresionante, numiți mentați. Ei pot procesa informația și pot face previziuni la nivelul unui computer obișnuit.
O altă grupare importantă care a depășit slăbiciunile ființei umane este ordinul Bene Gesserit. Format exclusiv din femei, scopul lor este îngrijirea unei linii genetice de-a lungul mileniilor în căutarea unui supraom care să le ducă la îndeplinire planurile. Ele sunt implicate în politică, slujind la Curtea Imperială, dar și la curțile diverșilor conducători planetari.
Un alt aspect important este călătoria interspațială. Aceasta se realizează cu ajutorul Ghildei Spațiale, o organizație care manipulează spațiul și are monopol asupra transportului între planete. Vitală pentru supraviețuirea Ghildei este mirodenia, o substanță prezentă pe o singură planetă, Arrakis, cunoscută ca Dune.
Melanjul de mirodenie este un drog care îmbunătățește sănătatea, prelungește viața dar mai ales poate debloca capacitățile de preștiință ale celor care consumă cantități masive. Ghilda are nevoie de mirodenie pentru navigatorii care trăiesc într-un container plin de melanj ajutându-i să-și direcționeze navele. Bene Gesserit au nevoie de această substanță pentru transele care le ajuta să descâlcească tainele viitorului.
Un alt jucător important este CHOAM, compania care patronează fluxul resurselor în Imperiu. Ei sunt cei care controlează toate activitățile economice, în mod particular exploatarea mirodeniei. Una din Casele nobiliare este aleasă pentru a conduce acest proces, îmbogățindu-se de-a lungul timpului.
Din rândul caselor nobiliare, vreme de 80 de ani Arrakisul s-a aflat sub fieful Casei Harkonnen, condusă de brutalul baron Vladimir, de pe planeta industrială Giedi Prime. Acesta a exploatat necruțător planeta și s-a îmbogățit hrănindu-și stilul de viață excesiv. Domnia lor se încheie prin ordinul Împăratului Padișah ce a înmânat Casei Atreides un directorat CHOAM pentru a extrage mirodenia.
Casa Atreides, condusă de ducele Leto, vine de pe planeta acvatică Caladan, și și-a făurit un nume prin clemență. Concubina sa este Lady Jessica, o Bene Gesserit rebelă care l-a iubit pe Leto și s-a răsculat împotriva misiunii sale în cadrul ordinului. Din această relație s-a născut Paul, moștenitorul Casei și protagonistul romanului.
Ultimul grup este cel al fremenilor. Băștinași pe Arrakis, chiar dacă de-a lungul mileniilor au fost nomazi, călătorind de pe planetă pe planetă. Persecutați și oprimați, aceștia și-au făcut o casă din Dune și se folosesc de calitățile unice ale planetei pentru a trăi nederanjați de străini, pregătind în secret un plan al lor.
La capătul acestei foarte limitate liste mi-am dat seama câte mai sunt de descoperit. Nu am apucat să vorbesc despre doctorii Școlii Suk, despre invincibilii sardaukari, despre spadasinii de pe Ginaz, sau despre inovațiile Ixienilor, cei care sunt mereu la limita perceptelor impuse de Jihadul Butlerian. Dar acestea rămân să fie descoperite de către cititorii care deja au prins gustul mirodeniei herbertiene.
Dune a rămas mereu în topul cărților SF datorită faptului că îmbină aceste concepte ciudate (și multe altele) cu teatrul emoțiilor umane oferind o poveste epopeică, monumentală, scrisă într-un limbaj ce va avea sens și în deceniile ce vor urma. E o experiență ce merită încercată care ne va putea face să visăm la deșertul neiertător dar fermecător.
sursă foto: dessert field photo – Free Brown Image on Unsplash

Răspunsuri