Între miză și misiune

De la Forumul Educației România Moldova, care a avut loc la Iași, la începutul acestei săptămâni,  am plecat cu o concluzie: între miză și misiune, școala trebuie să își decidă drumul în acord cu misiunea sa, pe care modernitatea, în toate accepțiunile ei, nu o poate schimba fundamental. Ideea nu îmi aparține, dar ea a încheiat sensibil o zi plină, cu dialog dinamic, cu întrebări și răspunsuri, cu teme de reflecție și cu bucuria unui lucru făcut cu sens. Și nu e singura pe care am preluat-o, alături de multe, multe întrebări. Și ce indicator al reușitei unui Forum e mai clar decât întrebarea pe care o iei cu tine, o analizezi și după eveniment, o asculți și o reformulezi? 

O sinteză! Pornind de la testul Turing, potrivit căruia o interfață e inteligentă dacă dă unui om răspunsuri, fără ca acesta să își dea seama dacă vin de la om sau de la mașină, ar trebui să ne orientăm către întrebări, ele diferențiind fundamental inteligența omului de mașina definibilă prin inteligență.  Inteligența umană e legată de întrebările pe care le pune când nimeni nu i le cere, în vreme ce AI dă răspunsuri pe baza datelor care au antrenat-o, dar și pe baza inferențelor pe care e antrenată să le facă. Extrage regularități, pe baza cărora generează răspunsuri. AI este failibilă, utilizează regularități reale, dar irelevante, dar determină schimbări de ecosistem, de aceea trebuie să participăm la construcția, dar și la controlul ei.Ceea ce vom livra in viitor noi, profesorii, va fi hibrid, armonizând AI și inteligența umană, cea dintâi având nevoie să fie periodic auditată de cea de-a doua. AI poate produce o nouă revoluție și va determina o nouă stratificare a lumii, cei care au cunoaștere cu ei și cei care depind de unealtă către cunoaștere.

Ce rol va mai avea școala? Va lupta cu inteligența artificială, se va adapta acesteia, o va adapta misiunii sale, cum își va crește elevii care vin într-o prietenie strânsă cu noile tehnologii?Deși ne aflăm la o răscruce semnificativă, soluțiile oferite școlii pentru a alege drumul bun sunt cele mai simple și mai oneste.Să pună accent pe dobândirea de cunoaștere la purtător, valorificând și memorarea. Înțelegerea e posibilă doar când ai cunoaștere. Să dezvolte metodologii de gândire. Să producă emoție pozitivă, prin entuziasmul profesorului. Să facă antreprenoriat epistemic, subliniind beneficiile învățării. Să conștientizeze contextul real de predare, în care profesorul e un dirijor. Să evalueze procese, nu produse.

În plus, s-a mai profilat o interogație. Ca să oferim copiilor cunoaștere esențială, e nevoie să facem o selecție. Nu le putem da, până la ieșirea lor din școală, toată cunoașterea lumii. Ce selectăm? Care vor fi faptele (culturale, științifice) relevante, esențiale, care să fie reținute într-o curriculă potrivită pentru elevi? De aici, altă întrebare? Ce e o curriculă bună? Zilele acestea, întrebarea e fierbinte. Ce e relevant și esențial pentru elevii de azi?

M-am întors, cu starea interogativă generată de acest eveniment, către marea provocare a proiectului de programă pentru clasa a IX-a (singura care a apărut în spațiul public, fragmentând, nefiresc, un ansamblu a cărui coerență nu o cunoaștem și generând, implicit, îngrijorare). Am citit propunerea la cald și nu m-a bucurat, pentru că așteptarea mea era alta. Speram într-o formulă adresată, foarte articulat și pragmatic, elevilor de azi, în fața cărora există deja un profil de formare în care trebuie să îi “turnăm”, noi, profesorii, cu instrumentele curriculare la îndemână. Și într-un reper adresat nouă, profesorilor lor, care îi vedem tot mai străini de text, tot mai departe de carte, tot mai închiși într-o comunicare sterilă, lipsită de profunzime, și care trebuie să îi smulgem, efectiv, mediilor virtuale, lumilor digitale, în care s-au născut și cărora le rămân devotați. Mă tem că va fi foarte greu cu ceea ce programa ne pune la îndemână.

Am trecut, apoi, ca omul care știe că multe dintre cele puse în dezbatere sunt ca și făcute, să îmi imaginez ce-aș face eu pentru elevii mei. Formula Fă rai din ce ai ! e clasic românească și ne ghidează constant, nu ? Și mi-am imaginat, am și răsfoit în pripă câteva texte (am fost o iubitoare a perioadei vechi la vremea mea, mi-a lăsat amintiri frumoase), m-am și văzut împărtășindu-le elevilor din 2026  pilda lui Dinicu Golescu, de la 1824 : Aşa şi noi: adunând binele, care din citiri de cărţi bune şi folositoare, care din călătorii, care din întâlniri şi adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l împărtăşim compatrioţilor noştri şi să-l sădim în pământul nostru, spre rodire înmulţită, ca să câştigăm şi noi de la următorii noştri mulţumirile ce le aud moşii şi strămoşii, câţi, sau de la sine au aflat, sau de la alţii au luat şi ne-au lăsat vreun bine.

 Poate, ca mine, mulți colegi se gândesc deja la strategiile care să aducă tânărul de azi la întâlnirea cu lumea veche, pe care ar fi fost mai bine să o descopere intrând pe ușa literaturii de azi, scrise pre limba lui, ca să îi guste parfumul. Dar nu e imposibil nici așa, căci atâtea lupte cu imposibilul ducem de decenii bune, încât ne adaptăm la orice.

Totuși, ni se propune o dezbatere. Internetul e deja plin de revolte (îndreptățite, unele chiar din partea oamenilor de toată nădejdea care au avut un cuvânt de spus, sper, în procesul nașterii proiectului, ceea ce îmi arată că dezbaterea e mai mult decât necesară, chiar are o miză și ar trebui susținută) și de ironii (bune și acelea ca să facem repede haz de necaz). Și cred că dezbaterea ar trebui să fie realistă. Ce e bun și ce ar putea fi îmbunătățit. Ce trebuie să rămână din proiect (nu știu dacă își imaginează cineva că ar putea fi înlocuit întegral, eu sigur nu!) și ce poate fi reașezat cu imaginea elevului de azi și cu icoana  a ce vrem noi să devină el în minte. Ce poate face fiecare profesor, ca acești ultimi cinci ani risipiți fără programe să devină tristă istorie. Cu speranța, evident, ca cineva, acolo sus, să ne asculte și să nu uite că, dincolo de miza momentului, școala are o misiune, pe care trebuie să o slujim.

Nu am vorbit încă despre programă, ci despre reacțiile mele la cald în fața ei, o voi face însă, fără patimă, cu textul în mână, cu întrebările de la Forumul Educației în minte, cu dragostea de școală în inimă, cât de curând. Urmează!