O zbatere spre dezbatere

Programa pusă în dezbatere publică e analizată cu argumente valide de mulți specialiști, iar tonul analizelor, între revoltă, din partea celor care au avut, ca noi toți, alte așteptări, și susținere, firească și ea din partea unora dintre cei care au lucrat la proiect, se modulează undeva, la mijloc, în opinii care pun în echilibru ceea ce e valoros și ceea ce poate fi îndreptat. Am înțeles revolta, am trăit-o și eu la o lectură la cald, am citit cu atenție și argumentele de susținere și am încercat să identific câteva perspective.

Una dintre ele este cea a profesorilor care au șansa de a lucra cu elevi care (încă mai) citesc și care văd cu îngrijorare că oferta de texte a actualului proiect ar putea să omoare în copii duhul pasiunii. De ce? Sunt texte greu de citit, într-o limbă veche, străină copiilor de azi care nici cu limba contemporană nu mai sunt în prietenie strânsă, nu pot fi înțelese în afara contextului istoric ce le-a generat, evocă o lume pierdută, de neînțeles în perspectiva valorilor de azi. În plus, absolventul de clasa a VIII-a vine spre liceu cu exercițiul unor texte moderne, actuale, pe gustul lui și trimiterea spre cronicari, spre Dinicu Golescu sau spre poeții Văcărești nu pare a fi o cale.

Alta este a profesorilor care nu au această șansă, care știu că alfabetizarea (nu doar cea funcțională) a copiilor intrați la liceu cu note de 2 va face ca această literatură să rămână cel mult (și ar fi mare lucru și atât) o poveste intrată pe o ureche. Și aici aș mai pune o întrebare, știind că, mai ales la această largă categorie, singurul obiectiv real este conținutul evaluat la bacalaureat, cum și în ce măsură se va reflecta ceea ce învață elevii de clasaa IX-a în programa de examen. După gustul meu, ar trebui să se reflecte, dar eu fac parte, spre norocul meu, din prima categorie. Și mai spun un adevăr, poate dur: în multe clase, literatura aceasta a fost moartă și până acum, deși exista în programa de clasa a XI-a, tocmai pentru că bacalaureatul nu o cerea.

A treia categorie e cea a părinților, care vor altceva pentru copiii lor, punând eșecul de până acum al școlii în seama programelor învechite. Aș include în aceeași categorie și elevii, care vin cu opinii modelate de exemplul profesorilor lor sau discutate acasă, căci mi-e greu să cred că pot evalua ceva ce nu cunosc (încă). Orice idee venită dinspre ei poate fi valoroasă, dar îmbunătățirea acestei programe trebuie să fie făcută efectiv de specialiștii de la clasă. Cu tot respectul pentru ceilalți, al căror mesaj trebuie, evident, receptat și transformat în soluții.

Ce probleme mi-am pus eu și le voi sintetiza într-o opinie pe care o voi transmite decidenților în timpul lăsat la dispoziție? Iată!

Punerea trunchiată, în dezbatere, doar a programei de clasa a IX-a este păguboasă pentru toată lumea și chiar nu înțeleg de ce s-a procedat astfel la disciplina noastră. E posibil ca o sugestie să aibă deja o soluție în partea necunoscută a programei și să pierdem timp și energie fără folos. Aș cere cu insistență punerea în analiză a întregii programe, pentru ca intervențiile să fie cu adevărat eficiente.

Prima competență generală permite o reorganizare a conținuturilor recomandate, după mine foarte simplu.Receptarea formelor literare în dinamica lor, din perspectivă estetică și identitară, pentru sensibilizare și exprimare culturală nu exclude, tocmai prin înțelegerea dinamicii literaturii, asocierea textelor vechi cu altele din literatura contemporană, la alegerea profesorului, pentru ca elevul să vadă că aceste două secole îndepărtate au rostul și temeiul lor. Competența specifică Identificarea constantelor tematice și a dominantelor expresive în reprezentările epocii pentru a evidenția diversitatea și evoluția formelor literare ar permite aceste asocieri. Mă gândesc ce frumoasă conexiune între cronicari și romanele Simonei Antonescu, între jurnalele de călătorie ale vremii vechi și provocatoarele jurnale ale contemporaneității și exemple sunt multe.

M-am uitat la programa de Istorie pentru clasa a IX-a. Aș fi crezut că va oferi contextul acestei perioade, ca elevul să aibă un cadrul general de înțelegere a fenomenelor culturale, dar, din păcate, acest obiectiv, de multă vreme cerut, al conexiunii între programe, nu e nici acum atins.

A doua competență urmărește Integrarea fenomenelor literare românești în contexte socioculturale transnaționale pentru dezvoltarea reflexivității și a gândirii critice. Identificarea unor aspecte specifice, compararea formelor de reprezentare artistică au nevoie de un context mai larg, pe care Literatura universală îl oferea elevului de clasa a XI-a.Acum nu știm cum vor fi corelate cele două programe.  Noul context curricular poate trebuie să genereze această conexiune, asociind perspectivei diacronice  acceptabile și o perspectivă interculturală mai amplă și păstrând criteriul tematic al vechii programe, de pildă, măcar prin două teme la alegerea profesorului, reflectate în texte din epoci și culturi diferite, căci s-a dovedit eficient. Trebuie să recunoaștem că vechea programă de clasa a IX-a era un câștig și e păcat să renunțăm în totalitate la principiul ei.

În fine, ultima competență generală îmi pare complexă, iar revenirea la subiectivă și predicativă, excluse din studiul clasei a VIII-a și propuse ca elemente noi de conținut nu cred să aducă vreun folos nici receptării, nici producerii de mesaje. În plus, vorbim de descongestionări de programe, suntem de acord că non multa, sed multum este principiul corect, dar concentrăm într-un modul de 5-6 săptămâni (15-18 ore) realismul, un roman integral, o comedie, predare, fixare, evaluare, recapitulări și celebrele remedieri, de pildă, iar la profilul umanist încă și mai mult în același număr de ore. Prevăd o alergare prin materie mai degrabă specifică epocii vitezei, decât vremurilor de tihnă și tabiet pe care le evocăm pentru elevi.

Trebuie să spun că pe unii dintre autorii proiectului îi cunosc, sunt colegi în care am toată încrederea, oameni minunați care, în școlile, instituțiile, orașele și județele lor au făcut, ani la rând, lucruri exemplare. Misiunea lor nu e încheiată, se va încheia când vom măsura, după o generație, efectul acestei programe. Și sper să măsurăm ceea ce ne dorim cu toții, o aliniere fericită de astre pe cerul educației.