Plici, please!

E vacanță și pregătesc un festival. Toți cei din echipa de organizare sunt oameni care lucrează și care fac voluntariat, în timpul lor liber și din resurse proprii. Din considerente personale, sunt, acum, cea mai liberă din echipă, așa că urmăresc exemple de bună practică, mai trag cu ochiul în stânga și în dreapta și, mai ales, la cel mai mare succes al sezonului, despre care organizatorul său afirmă: „Nu putem ignora, nu putem nega impactul uriaș, nu doar economic, ci și cultural pe care acest eveniment îl are în România.” Categoric, nu putem ignora! „Beach, please” este un festival spre care se îndreaptă, în aceste zile, zeci de mii de tineri. Pentru ediția precedentă, aflăm din presă cifre: încasări de peste 20 de milioane de euro, 238 de artiști, 133000 de participanți. De neignorat!

Cum festivalul nostru e mic, mic, nu visăm decât să îi facem pe fanii noștri, vreo câteva sute, să fie prieteni cu textul literar, adică acela care transmite idei și emoții, care mișcă, educă, sensibilizează și îi face pe tineri mai oameni. Și căutăm căile de a ajunge la inima lor, învățând, mereu, și de la alții. Nu am vrut să judec nimic dintr-o perspectivă ostilă, mi-am lăsat deoparte toate prejudecățile, cunosc dezinhibițiile tinerilor, trăiesc printre ei, știu că uneori nu au limitele reale ale libertății și că e nevoie de timp pentru a le afla.Așa că am citit, stimulată și de declarația din media a tânărului organizator, Regulamentul oficial al festivalului, în care se face vorbire de RĂSPUNDEREA ARTIȘTILOR INVITAȚI LA FESTIVAL.15.1. Artiștii invitați la Festival au obligația de a se limita la actul artistic și de a nu recurge la acte de violență fizică sau verbală la adresa Organizatorului, Participanților, artiștilor invitați sau oricăror alți terți.E prima dată când aflu despre posibilitatea ca niște artiști să se încaiere la un eveniment cu un impact cultural incontestabil. 15.2. Artiștii invitați la Festival au obligația de a respecta prevederile prezentului Regulament și de a avea o atitudine conformă și profesionistă atât în timpul programului organizatoric și artistic, cât și pe întreaga durată a Festivalului.Asta m-a liniștit, e, clar, vorba de profesioniști, deci impactul cultural e garantat.15.3. Organizatorul interzice artiștilor invitați la Festival să atace direct sau indirect Organizatorul, Participanții, alți artiști invitați sau orice alți terți.Ups! Ar fi posibil, oare,  în focul actului creator, să devină periculos vreunul dintre profesioniștii invitați la un asemenea eveniment? Artiștii mari sunt spirite imprevizibile, dar, totuși!15.4. Artiștii sunt exclusiv răspunzători pentru orice critici, acuzații, denigrări sau orice alte acte de violență fizică sau verbală întreprinse pe durata Festivalului, iar răspunderea Organizatorului nu va putea fi atrasă. Parcă toate aceste articole mă pun pe gânduri. Și festivalul nostru se desfășoară în natură, la o stână, dar singurul risc estimat este acela ca vreun berbece să atace un cititor, poftind la paginile proaspete ale unei cărți, și nu m-aș încumeta să prevăd clauze speciale în Regulament pentru asta.16.9. Prin urmare, Organizatorul nu garantează Participantului disponibilitatea, conținutul, calitatea sau cantitatea programelor și serviciilor (precum apariția sau prestația unui anumit artist pe scenă, faptul că prestația unui anumit artist va corespunde așteptărilor Participantului sau posibilitatea de a participa la un anumit program artistic și/sau într-o locație specifică). Aceste elemente pot varia în funcție de particularitățile zonei, situațiile excepționale și echipamentele disponibile.Da, de gustibus…cunoaștem povestea, nu se discută!

Mult mai lămurită, am trecut la audiții și la vizionări. Din nou, fără prejudecăți. Știu că, uneori, cântecele de gen mai trebuie împănate cu un bip-bip, că mai scapă câte o picanterie, elevii mei îmi mai propun audiții, la școală, și le accept, la schimb cu ceea ce le propun, la rândul meu.Până la urmă, fiecare gen are provocările lui! Nici Haydn nu se digeră ușor, la urma urmei! Și am ascultat. Până la capăt, ceea ce îi invit și pe toți părinții de adolescenți, pe toți profesorii și pe toți decidenții din educație să facă ! Pentru că, da, „Nu putem ignora, nu putem nega impactul uriaș, nu doar economic, ci și cultural pe care acest eveniment îl are în România.” Am ascultat întâi cu ferestrele deschise (e cald!), apoi le-am închis, deși simțeam că mă sufoc, am dat sonorul tot mai mic (după ce mai întâi l-am dat tare, crezând că nu aud bine), am băut apă rece, mi-am făcut vânt cu evantaiul și am stat mult pe gânduri, analizându-mi starea…emoțională și noul nivel cultural.

Lăsând parodia deoparte, cred că asistăm la cel mai fierbinte (în toate sensurile) subiect al educației. Nu contest toate părțile minunate ale acestei experiențe estivale care aduce peste o sută de mii de tineri, elevi și studenți, copiii noștri, la malul mării.Poate sunt pe scenă artiști validați, care transmit mesaje, poate în maniera directă a muzicii hip-hop, care nu trebuie să ne placă tuturor.Unii chiar nu mi-au displăcut. Dar impactul a ceea ce am auzit pe scenă sau în public, la momentelor unora dintre „artiști”, depășește orice imaginație, nu mai este doar o problemă pentru pudibonzi. E o problemă de pervertire culturală a unor tineri, care, înainte de a fi pregătiți să recunoască poezia autentică, se contaminează cu dejecția, cu obscenitatea, cu incultura ambalate drept artă și vândute la suprapreț.

Ne întoarcem în toamnă în clasele noastre pentru a le stârni acestor tineri interesul pentru subtila emoție a atingerilor adolescentine din poezia lui Nichita Stănescu, pentru a le descoperi, prin lectură,  metamorfozele interioare pe care le generează un gest, repet, acestor tineri, care au strigat din răsputeri, refrenul verii pe care nici nu pot să îl reproduc. Cu ce șanse? Ce recuperăm din inocența, din emoția, din frumusețea acestor copii ai căror părinți, uneori exigenți când recomandăm câte o carte cu scene mai picante, au plătit bani grei ca să îi pună, vreme de 5 zile, sub acest impact cultural copleșitor?Pentru că, din nou, nu putem să-l ignorăm.

Singura ființă vie care a asistat la jenantul meu exces muzical a fost o muscă, rămasă în captivitate după ce am închis precipitat geamurile. Nu vreau să existe martori! Plici, please!